Arhivă pentru 25 ianuarie 2010

25
ian.
10

De la Fraţii Grimm la Fraţii Kaulitz

Dacă în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea Germania şi celelalte ţări ale lumii se bucurau de o nouă savoare culturală, vedeau o nouă şansă de împlinire prin cei mai optimişti filosofi nemţi, anume gemenii Jacob Ludwig Karl Grimm şi Wilhelm Karl Grimm, azi, tot nemţi, tot gemeni, dar de cealată parte, cea a obsucurului şi a întunericului, anume Bill şi Tom Kaulitz (împreună cu trupa lor) îmbolnăvesc gândirea tinerilor, umbresc oarecum viitorul.

Dacă de prin anii 1830 se năşteau alţi idoli, alte personaje, azi riscă să moară sau să se transforme. În acea perioadă (şi nu numai) o fată visa să ajungă o Cenuşăreasa, o Albă ca Zăpada; iar idealul de frumuseţe feminină era fata blondă sau brunetă, frumoasă atât în exterior cât si interior, cu ochii mari, fără să conteze culoarea, ci doar splendoarea şi fericirea din ei, chipul luminos, rochiile mari, largi de culori vii, încărcate cu podoabe şi curate, pantofii lustruiţi, cu flori în păr, zămbitoare… Dacă azi ies pe stradă, pe orice stradă, nu doar cele din România, prea puţine vor fi aşa. Mai degrabă văd o faţă nedevelopată, cu ochii încărcaţi de negru, ochi a căror culoare nu o mai pot distige, buzele negre, violet-închis sau orice culoare apropiată negrului, cu faţa încărcată de fond de ten, haine negre sau foarte închise la culoare, mulate sau prea largi, cu încălţări nebuneşti, dar „true”, cu părul în mii de direcţii, negru, verde sau albastru, cu breton sau nu (breton ce stă să intre în ochi), având căşti în urechi, bâţâindu-se în faţă şi în spate. Crud sau nu, ăsta-i adevărul. În jur roiesc zeci de astfel de tinere ce ajung să sfârşească prin a-şi tăia venele cu „lama”, care se autodistrug atât psihic cât si fizic.

Se zice să stopăm răutăţile. Dar ni se zice doar nouă, cei care încă visăm la Cenuşăreasa, Albă ca Zăpada.

Şi uite aşa, cu o uşurinţă psihică, am trecut de la curentul „romantic” la cel „emo”. Prea timpurie această năvală obscură. Şi prea năucitoare. S-a pătat prima impresie nemţească. Sau s-a înlocuit cu cea nouă.

Deşi aceşti mari nemţi s-au impus prin scrieri excepţionale, prin texte ce au făcut mai dulce copilăria, nu multă lume e conştientă de cine sunt aceşti doi fraţi sau dacă sunt doi, trei, patru fraţi sau…asa se numeşte „atorul”. Căci, în vederea unora, e unul singur. Dar dacă intrebi un tânăr contemporan cine sunt fraţii Kaulitz, imediat sar zicând „Tokyo Hotel!” şi îţi spun întreaga discografie, întreaga biografie şi îţi spun şi care e mâncarea preferată a lui Bill şi Tom. La orice colţ auzi sau vezi pe cineva fredonând din „Spring nicht” sau „Schrei”, melodii kaulitziene mai cunoscute decât basmele fraţilor Grimm.

Ca să închei, fac apel la cei care nu s-au înmormântat încă: citiţi mai mult din scrierile lui Jacob Ludwig Karl Grimm şi Wilhelm Karl Grimm şi ascultaţi din piesele fraţilor Kaulitz. Asta pentru a face o paralelă. Puneţi pe balanţă ambele „curente” culturale şi vedeţi care se înclină cel mai mult în topul preferinţelor voastre. Haideţi să le oferim o copilărie frumoasă copiilor noştri şi să nu-i educăm pe „Spring nicht”. Să nu le furăm copilăria!




Bookmark and Share

ianuarie 2010
L M M J V S D
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

%d blogeri au apreciat: