Arhivă pentru ianuarie 2010



19
ian.
10

“Corectitudine” – un cuvant imposibil

Fac apel la memoria mea si la anii trecuti. Mai bine zis, fac apel la orele de chimie1

Candva, in urma cu doi ani si ceva, eram in pragul „disperarii”. Si asta fiindca mi se schimbase profa de chimie. Nu o cunosteam pe cea noua. Dar imi era asa de bine cu celelalte care imi fusesera profe in clasa a 9-a…si asta fiindca nu eram maltratata din punct de vedere „profesional si moral”. Recunosc! Nu-s perfecta si nici nu imi doresc! Nu mi-as dori niciodata. Vai de cel care isi doreste asta…In clasele a 10-a si a 11-a am inceput seria „gafelor” morale. Si…nu stiu daca din vina mea sau poate a lipsei de timp (chiar din vina aspectului meu fizic si moral as zice) cineva ma sapa si…era sa raman CORIGENTA la chimie. Si culmea! Veneam la aproape toate orele. Nu ma pasiona chimia, dar nici mare placere nu imi facea. Mai marcam si eu din cand in cand. Dar cine nu ar fi facut la fel daca l-ar „incuraja” profa asa cum ma „incuraja” si pe mine? In fine…mai aveam o colega „mare admiratoare” a chimiei si toate cele…Numai ca ea isi manifesta „iubirea” fata de chimie altfel!Adica nu venea niciodata in ziua in care noi aveam lucrare la chimie(si nu numai la chimie…). Ea nu a avut niciodata probleme de genul meu. Mai ales la chimie. Si nici nu stia mai multe decat mine(si nu numai la chimie). Poate avea si ea probleme la chimie…dar probleme de genul :”Vreau media 9, nu 8! Ce, eu sunt de 8?!” Doamne…numai cand o auzeam…In fine, ea e ea si eu sunt eu. M-am chinuit rau 2 ani. Caci…e adevarat! Daca arati bine, e vai de media ta! Si nu ma refer la „fata de bani gata”, ci la frumusetea fizica si interioara, dar si la calmul de care dai dovada si indiferenta pe care o ilustrezi. Acum ca sunt clasa a 12-a, am curajul sa dau cartile pe fata. Si din fericire media mea va fi de 6, iar ea nu are nicio nota. Si asta din cauza ca nu a venit la teste, nu a venit la orele de chimie…(parca aud ca are media 8-9-10). Si mai avem cam o saptamana de scoala. Stie ea ce face…Culmea e ca, o alta colega, mi-a zis clar si raspicat, dupa ce eu m-am plans de nesansa asta si de norocul chior al celeilalte: „Dar ea macar se straduieste. Si pana la urma, fiecare se descurca cum poate.” La auzul acestor cuvinte, am zis,desi sunt eu in pom cu cele sfinte, : Doamne, unde e corectitudinea?! Si totusi, m-a ajutat si ea la unele teste. Nu erau decisive, dar erau pentru o nota mai dulce decat trebuia.

Anul acesta, s-au schimbat multe. Chiar si topica bacalaureatului. Si urmeaza simularea la competente digitale. Pe 20 inuarie 2010. Si e obligatorie; dar doar cate 5-6 elevi de la fiecare clasa au voie sa dea simularea. S-a inscris si colega mea care m-a ajutat si in acelasi timp ,mi-a dat o „lectie de vointa”.Pe cand, examenul E OBLIGATORIU pentru toti! Dar noi, ceilalti? Si e vina doamnei care are nume de produs lactat, nu al profei noastre sau a ministerului/ministrului invatamantului. Iar am intrebat-o pe colega mea, cea care mi-a zis ca nu exista corectitudine la noi in viata, de ce nu dam toti. I-am zis ca e mare nedreptate! Iar ea mi-a zis: „Hai, mah Mira, unde mai vezi tu corectitudine si dreptate, mai ales in liceul nostru”(care, apropo, e in top bucurestean). Am „inghitit-o” si pe asta.Avea dreptate oarecum, in sinea ei. Dar, dupa pauza, am fost ascultata pentru nota la informatica. Am luat 9,desi nu am vorbit foarte mult,ci doar cat trebuia. Iar colega mea mi-a zis: „Doamne, Mira! Cum de ti-a dat 9??Eu m-am chinuit asa de mult pentru un amrat de 7 si un idiot de 6,iar tu ai luat 9 pe asa putin??” Va imaginati ce i-am raspuns?Eu nu-s vindicativa ,dar nici nu musc mana care mi-a intins-o candva pentru a ma ajuta. Nu i-am aruncat in fata fraza cu „lipsa corectitudinii”. Am tacut. De fapt, am zis doar” si eu ma mir ca mi-a dat 9…”.

De aceea zic, puteam sa ii zic „Tocmai tu vorbesti de corectitudine? De egalitate? Ne descurcam fiecare cum putem”. Dar nu. Eu nu traiesc in jungla si nu concep viata ca pe o lupta in care fiecare se descurca cum poate. Jungla e destinata celor care nu au loc in cercul civilizatiei. De-aia suntem oameni si reactionam urat cand ni se zice ca suntem animale. Eu sunt om, in primul rand. In al doilea rand, alerg dupa corectitudine. Si va las acum. Ma duc cat pot de repede. Poate o prind si o impart cu cine doreste…

18
ian.
10

Un soare fara raze

Mi-a luat ceva timp pana sa ma decid. Si, culmea! Nici azi nu m-am decis. Imi spunea multa lume ca viata nu e un glob de cristal. Dar eu, increzatoare ca „e cineva acolo sus”, nu am luat-o in seama. Mai tarziu am aflat ca am alte idealuri decat lumea de zi cu zi. Alte idealuri, alte planuri, alte ganduri…Am aflat ca lumea traieste pentru bani, din bani…Prefer sa mor decat sa traiesc din asa ceva!

Cel mai mare vis al meu e sa existe perfectiunea, macar intr-un singur lucru de pe Terra. Dar cuvantul gasit este „zadarnic”. Nu sunt de acord cu ideea ca parintii trebuie neaparat sa asculte de copii si sa le faca pe plac intotdeauna. Din contra! Copiii ar trebui sa mai asculte de parinti, macar din cand in cand. Asa au pornit razboaiele…din cauza unor idei absurde si idealuri de neinteles. In fine, multi detesta iubirea…multi! Pana si eu ajunsesem  sa o blestem candva…Sper ca ma va ierta cineva intr-o zi…

Nu e mult, dar e inceputul. Nu ma las de gandurile mele si voi incerca sa ajut cat si cum pot…indiferent de pretul pe care trebuie sa il platesc.




Bookmark and Share

ianuarie 2010
L M M J V S D
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

%d blogeri au apreciat: