Arhivă pentru 25 mai 2010

25
mai
10

Am fost un înger

Azi am coborât din autobuzul care
duce spre noi.
Am ajuns la noi.
Tu mai întârzii puţin, observ.

Neastâmpărata-mi fire,
nerăbdătorul suflet
şi eu, înconjurată de ploaie
sunt imagini desprinse
din cadrul prezent.

Dincolo de aceste stări de nestări,
observ o clădire.
E pentru prima dată
când mă aflu aici,
dar această clădire am mai văzut-o,
o ştiu, o cunosc.
De unde?
Îmi inspiră neîncredere şi persecutare!

Se spune că a fost cândva
o prinţesă foarte tristă,
căci familia-i dorea
unui prinţ s-o-ncredinţeze.
Unui prinţ atrăgător.
(asta doar în mintea lor!)
Ea, iubindu-şi mult părinţii,
de ei nefiind despărţită,
se ruga mai la toţi sfinţii,
însă sfinţii n-o ascultă.

Se ruga de ei în noapte
s-o ducă cât mai departe
de dorinţa regelui:
să fie a prinţului!
Ea iubea în taină mare
un soldat din depărtare,
şi-şi dorea să fie a lui,
numai a soldatului.

Nici regina nu era încântată
de ce-alesese a sa fată.
Tot ca regele, şi ea
pe prinţ ginere-şi dorea.

Văzând că n-are scăpare,
prinţesa cea îndrăgostită
răspunde la provocare
şi cu prinţul se mărită.
Dar în ziua nunţii sale,
soldatul cel mult iubit,
apare pe cal călare
şi-o duce spre infinit.

Regele şi-a lui armată
merg s-o caute pe fată,
s-o aducă prinţului
din mâna soldatului.

Dragostea şi disperarea
i-au deschis ochii prinţesei,
dar prinţul îi taie calea
şi…roşu-i voalul miresei…
Dorind să-şi apere soldatul,
acum zace-n roşie-baltă,
căci prinţul îi taie capul,
iar prinţesa cade moartă.

Privind-o cu neputinţă,
soldatul omoară armata,
regele şi prinţul.
N-a fost laş, nu avea cum.
Ce-avea de pierdut acum
când a pierdut tot ce iubea?
Şi o reîntregeşte pe iubita sa.

Se spune despre-al regelui castel
că nu a mai pătruns nimeni în el
de când întreaga-mpărăţie a murit,
rămânând de prinţesă bântuit.
Ziua-i o clădire veche şi mare,
noaptea-i doar nisip. Castelul dispare.

În sfârşit a venit şi el.
Nu mai trebuie să îl aştept
în ploaie.
Nu-l întreb de ce a întârziat.
Probabil traficul (e foarte aglomerat).
-Bună, iubitule. Credeam că nu mai vii.
Şi am ajuns într-un loc nou pentru mine.
-Bună,iubito. Traficul infernal…
-Mi-a fost dor de tine.
-Şi mie. Foarte dor. Abia aşteptam să ajung.
-Iubitule, ce e clădirea asta mare,
veche şi părăsită?
-Ăh…A fost odată un castel…




Bookmark and Share

mai 2010
L M M J V S D
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

%d blogeri au apreciat: