25
Mai
10

Am fost un înger

Azi am coborât din autobuzul care
duce spre noi.
Am ajuns la noi.
Tu mai întârzii puţin, observ.

Neastâmpărata-mi fire,
nerăbdătorul suflet
şi eu, înconjurată de ploaie
sunt imagini desprinse
din cadrul prezent.

Dincolo de aceste stări de nestări,
observ o clădire.
E pentru prima dată
când mă aflu aici,
dar această clădire am mai văzut-o,
o ştiu, o cunosc.
De unde?
Îmi inspiră neîncredere şi persecutare!

Se spune că a fost cândva
o prinţesă foarte tristă,
căci familia-i dorea
unui prinţ s-o-ncredinţeze.
Unui prinţ atrăgător.
(asta doar în mintea lor!)
Ea, iubindu-şi mult părinţii,
de ei nefiind despărţită,
se ruga mai la toţi sfinţii,
însă sfinţii n-o ascultă.

Se ruga de ei în noapte
s-o ducă cât mai departe
de dorinţa regelui:
să fie a prinţului!
Ea iubea în taină mare
un soldat din depărtare,
şi-şi dorea să fie a lui,
numai a soldatului.

Nici regina nu era încântată
de ce-alesese a sa fată.
Tot ca regele, şi ea
pe prinţ ginere-şi dorea.

Văzând că n-are scăpare,
prinţesa cea îndrăgostită
răspunde la provocare
şi cu prinţul se mărită.
Dar în ziua nunţii sale,
soldatul cel mult iubit,
apare pe cal călare
şi-o duce spre infinit.

Regele şi-a lui armată
merg s-o caute pe fată,
s-o aducă prinţului
din mâna soldatului.

Dragostea şi disperarea
i-au deschis ochii prinţesei,
dar prinţul îi taie calea
şi…roşu-i voalul miresei…
Dorind să-şi apere soldatul,
acum zace-n roşie-baltă,
căci prinţul îi taie capul,
iar prinţesa cade moartă.

Privind-o cu neputinţă,
soldatul omoară armata,
regele şi prinţul.
N-a fost laş, nu avea cum.
Ce-avea de pierdut acum
când a pierdut tot ce iubea?
Şi o reîntregeşte pe iubita sa.

Se spune despre-al regelui castel
că nu a mai pătruns nimeni în el
de când întreaga-mpărăţie a murit,
rămânând de prinţesă bântuit.
Ziua-i o clădire veche şi mare,
noaptea-i doar nisip. Castelul dispare.

În sfârşit a venit şi el.
Nu mai trebuie să îl aştept
în ploaie.
Nu-l întreb de ce a întârziat.
Probabil traficul (e foarte aglomerat).
-Bună, iubitule. Credeam că nu mai vii.
Şi am ajuns într-un loc nou pentru mine.
-Bună,iubito. Traficul infernal…
-Mi-a fost dor de tine.
-Şi mie. Foarte dor. Abia aşteptam să ajung.
-Iubitule, ce e clădirea asta mare,
veche şi părăsită?
-Ăh…A fost odată un castel…


2 Responses to “Am fost un înger”


  1. 26 Mai 2010 la 10:39 AM

    Mirra,tu esti un inger care iubeste atat de intens….o zi minunata 🙂
    p.s.ai o dedicatie muzicala.

    • 26 Mai 2010 la 1:13 PM

      Merci de dedicatie :-* (dedicatii de fapt). probabil sunt un inger, dar nu oricine vede asta. cat desper iubit, eu iubesc. (desi nu prea sunt lasata)… in fine, asta e o poezie inspirata oarecum din realitatea mea🙂
      o saptamana superba :-*


Opinia ta este...

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: