Arhivă pentru Iunie 2010

28
Iun
10

Doar tu (negru)

Trăiesc într-o lume de negru,
Negru mort, funebru,
Negrul ochilor tăi.
Doar tu, numai tu, iubito.
Teama mi-ai oprit-o,
Teama de-a trăi
Într-o criză gri…
Merg încet prin lume,
Nu mă grăbesc deloc.
Nu văd lucruri bune,
Nu văd nimic. Sunt orb,
Dar n-am baston, nici câine,
n-am bani să-i cumpăr pâine
să îi dau, să mă păzească,
teama să mă ocolească.
Dar teama mea nu-i de moarte sau câine,
Îmi e frică de anumalul din mine
Ce-ar putea să se trezească oricând…
Când văd poporul tăcând,
Când văd majoritatea privită ca minoritate
În încercarea de-a găsi, de-a face dreptate,
Pe lângă politicieni suntem nişte şvabi,
Căci drepteatea nu există pentru cei slabi.
De aceea mi-am propus ca eu să fiu puternic,
Să aprind luminile în întuneric,
Să trezesc din somn toţi adomiţii,
Să fac să înjure până şi sfinţii.
Căci nu pot trăi din ură şi groază,
Când suntem conduşi de-o politică varză
Şi-avem ca principiu „sper să trăim”
Şi cu prima ocazie să vrem să murim.
Nu vreau să fiu şi eu un papă-lapte,
Vreau să fiu mândru că azi am dreptate.
Iar dreptatea mea să fie reală.
Oh, iubito…dă-mi puterea totală!
Doar tu mă poţi salva din agonie,
Cu dragostea ta, cu-a ta gingăşie.
Din negrul acesta, plin de otravă,
Doar tu mă aduci pe calea cea albă…
Anunțuri
28
Iun
10

Glisto si Timpul


 
 
S-a îmbolnăvit timpul… 
E stresat…plânge ca nătângul. 
S-a întrecut pe sine însuşi. 
Nu i-am fost nicicând supuşi… 
S-a întristat timpul şi plânge. 
A îmbătrânit, iar corpu-l strânge.
 
 
 
„Vai, timpule! Eşti bolnăvior? 
Ai uitat că eşti trecător? 
Ţi-ai pierdut propria noţiune? 
Vai, timpule!” blândul Glisto spune.
 
 
 
„De mi-aş fi pierdut noţiunea, 
N-ar fi existat pământul, lumea…
Şi prin urmare, nici eu.” 
„Vai timpule, Tu eşti Dumnezeu?”
 
 
 
„Nu, Glisto. Eu sunt Timpul. 
Azi mai confuz. 
Stau prost cu cititul, 
Nu mai am auz…”
 
 
 
„Timpule, spune-mi, te rog, 
de ce depindem de tine ca de un drog?” 
„Eu sunt cel care depinde de voi, 
nu voi de mine…ce ploi!”
 
 
 
„Timpule, Tu eşti atotştiitor? 
Ai fost sau eşti cuiva dator?” 
„Eu sunt Timpul şi atât. Ţine minte: 
Tu eşti tu, iar restul – cuvinte.”
 
 
 
„Timpule, eu le voi şti pe toate, ca tine?” 
„Învaţă din rău tot ce e bine! 
Iar din bine încearcă să creezi şi mai bine. 
Dar să nu vrei perfectul. Nu ţine.”
 
 
 
„Timpule, eu sunt un vierme nătâng şi hapsin. 
Ce caut eu pe-acest meleag divin?” 
„Oh, dragă Glisto, preţuieşte-te mereu. 
E de ajuns că toţi se cred Dumnezeu. 
Şi ţine minte că şi eu trec. 
Deci nu mai plânge ca un zevzec!”
 
 
 
„Timpul îmi spune să fiu puternic, 
să nu mă tem de întuneric, 
să nu plâng şi să nu mă dispreţuiesc. 
Dar Timpul e mort. N-are rost să trăiesc…”
 
 
 
(Pentru că şi tu eşti Timpul meu, eşti al meu Tot, eşti…raţiunea mea.)
 
23
Iun
10

SCRISOARE CĂTRE AFRODITA

SCRISOARE CĂTRE AFRODITA…ĂSTA E UN ALT FRAGMENT DIN ROMANUL MEU. SCRIS LA ORELE DE MATE, EVIDENT. TOT ÎN CLASA A 11-A…AH, ŞI E SCRIS ÎNAINTE SĂ APARĂ TWILIGHT!
„Iubită Afrodita.E pentru prima dată când îţi scriu şi cred că şi pentru ultima oară pentru că sunt sigur că după scrisoarea asta mă vor exmatricula şi nu o să mai am prin cine să-ţi trimit scrisorile.Aici,cel puţin o persoană ştia adresa ta.Vreau să ştii că m-am îndrăgostit de tine.Aş vrea să mă reflect în ochii tăi albaştri precum marea şi să mă pierd în misterul tău condus de buzele suave şi dorite precum roua dimineţii;iar părul tău blond natural dă sens ochilor mei umili ce ar vrea să te vadă în fiecare noapte.Luminezi în viaţa mea precum Luceafărul în poeziile lui Eminescu.Paşii tăi lini înduioşează lumea mea tumultoasă.Mâinile tale albe şi corpul tău suav îmi dau senzaţia perfecţiunii. Îmi e foarte dor de tine şi nu uita să-mi apari în următorul vis.Abia aştept să adorm!
Cu multă iubire,Eduard.”

23
Iun
10

Un alt fragment din romanul meu

Prin clasa a 11-a, la ora de mate, în loc să fiu „antenă” la oră, la ceea ce ne zice profu’ (mie îmi zicea Niculescu), uitaţi cu ce mă ocupam eu…Încercam să înţeleg fotbalul încă de când era o idee. Şi am reuşit. Aveam o carte din care citeam la toate orele de mate despre fotbal. Acum am două cărţi. Din păcate, nu mai am treabă cu matematica. Sau din fericire. În fine, iete cu ce am ieşit eu din liceu….

„-Fotbalul-iată o disciplină sportivă(mai mult decât probabil) cea mai răspândită arie de dezvoltare în lume,dacă ţinem seama că în aproape toate ţările se desfăşoară un campionat naţional,dacă adaugăm că există un “campionat al mărilor”,la care participă echipajele vapoarelor care brăzdează zi de zi mările şi oceanele lumii,ca şi un campionat la Antarctidei,participanţii fiind membri ai expediţiilor internaţionale care dezleagă enigmele Continentului alb;dacă ne mai gândim că primul vizitator al lunii,americanul Neil Amstrong,nu găseao altă comparaţie a zonei în care să aselenizase, la 20 iulie 1969,decât aceea cu un teren de fotbal.

-Frumos.Continuă.

-Folosind o butadă,Sir Stanley Rous afirmă,cu ani în urmă când a fost oaspetele ţării noastre,că fiecare ţară,după ce îşi cucereşte independenţa, solicită primirea îi O.N.U. şi imediat după aceea devine şi membră a FIFA!
-Federaţia Internaţională de Fotbal.

-Da.Butada fostului preşedinte al Federaţiei Internaţionale nu este lipsită de adevăr:dacă O.N.U. nu are acum 159 de ţări membre,FIFA are doar cu nouă mai puţin!Şi cifra este în continuă creştere,după cum doveseşte şi numărul participantelor la campionatele mondiale.Astfel,dacă la prima ediţie,aceea din 1930,de la Montevideo,nu au fost decât 13 echipe,pentru Cupa Lumii din 1986, din Mexic,s-au înscris 123!A crescut,paralel,şi numărul formaţiilor admise să ia parte la turneele finale,în acest fel FIFA fiind în pas nu numai cu crescânda popularitate a soccerului,ci şi cu progresul lui tehnic în ţări care până de curând nu arătau veleităţi în acest sport.Şi nu mai este,credem, nevoie să reamintim de extraordinarel reuşite ale unor echipe “nerecunoscute”,aşa cum a fost aceea a R.P.D.Coreene al CM din Anglia,1966, de calificarea reprezentativelor statelor Haiti şi Zair la CM din R.F.Germania,1974,alături de Brazilia,de pildă,sau de neaşteptatele reuşite ale Kuwaitului,Camerunului şi Algeriei care au răsturnat ierarhii şi tradiţii de multă vreme înscăunate în fotbalul mondial.

Vorbind despre popularitate,să amintim şi de cei peste 1,4 milioane de spectatori pe care i-a avut turneul olimpic de fotbal de la Los Angeles,deci în SUA, unde –cel puţin până la această competiţie- se afirma că “fotbalul european”,soccerul,cum este denumit acest sport în acea parte a lumii pentru a se deosebi de “fotbalul american”,este mai puţin cumoscut.Ori,media de spectatori la turneul olimpic din 1984 este de aproape 44000,mai mare decâ la Cupa Lumii din Spania din 1982 şi la turneul final al Campionatul European din Franţa 1984.

Întotdeauna fotbalul nostru s-a bucurat de sprijinul larg al maselor.Excepţionalele condiţii asigurate de conducerea partidului şi statului mişcării sportive din ţara noastră au dus,paralel cu amplificarea activităţii fotbalistice-peste 5000 de echipe iau parte anual numai la Cupa României, întrecere care se desfăşoară sub stindardul marii competiţii de masă, “Daciada”-, la creşterea nivelului valoric al fotbalului demonstrată, printre altele,de prezenţa echipei naţionale la Cupa Lumii din Mexic,1970 şi la turneul final al Campionatul European din 1984,din Franţa;medalia de bronz cucerită la CM de juniori din Australia din 1981;cucerirea Cupei balcanice în 1980; calificarea echipelor Dinamo Bucureşti şi Universitatea Craiova în semifinalele CCE şi ale Cupei UEFA,câştigarea celor două titluri de golgheter al Europei de Dudu Georgescu din 1975 şi 1977, apoi alte două titluri căştigate de Radion Cămătaru în 1987,respectiv Dorin Mateuţ în 1989,ca şi de neîncetata creştere a numărului de spectatori.

-Toate aceste mari succese se înscriu în perimetrul de timp de după cel de-al 19-lea Congres al partidului,perioada cea mai fertilă a istoriei noastre,cea mai bogată în realizări.Uite măi că are şi fotbalul ceva în comun cu istoria!zice profesorul mirat.

-Evident că, în acest context,fotbalului îi revin obligaţii majore atât în domeniul activităţii de masă,cât şi în acela al performanţei,prioritară fiind reprezentarea pe plan internaţional.În cadrul acestui efort general, al luptei pentru o nouă calificare în fotbalul nostru,lucrarea de faţă îşi propune să aducă un modest aport la stimularea energiilor careatoare care să asigure împlinirea unui astfel de dzinerat.Dar,în ciuda unei audienţe la public deosebit de mare, a numărului de echipe de echipe şi de jucători în continuă creştere, a interesului manifestat pentru fotbal,pe care ecranul magic al televiziunii l-a adus în casa fiecăruia, în literatura sportivă românească, în pofida unor încercări meritorii,nu lipsite de reuşite,se simte absenţa unei lucrări de anvergură pe care să o prezinte în totalitate FENOMENUL FOTBALISTIC ROMÂNESC.O lucrare, cu conţinut enciclopedic,care să ajute publicul larg al stadioanelor noastre să înţeleagă,să cunoască mai bine această ramură de sport,începând cu istoria fotbalului în ţara noastră,care se mândreşte cu una dintre cele mai vechi federaţii din Europa,înfiinţată în 1909, sub denumirea de “Asociaţiunea cluburilor de fotbal”, şi cu faptul că România a fost prima ţară din lume care s-a înscris în primul campionat mondial de fotbal,acela din 1930.

-Într-adevăr lucruri pe care nu le-am ştiut niciodată.Lucruri serioase dar neluate în seamă de unii…adaugă profesorul la spusele elevei.

-Din păcate,sursele documentare cunoscute azi sunt destul de limitate în ceea ce priveşte ţara noastă.Există o istorie a fotbalului timişorean şi oarecum a celui din Arad,dar lipseşte una a fotbalului din Bucureşti,din Braşov, din Ploieşti, Cluj-Napoca, Oradea,Tg Mureş,Iaşi,Constanţa,Hunedoara…etc.

Tocmai de aceea,autorii volumului din care s-a inspirat tatăl meu şi mi-a povestit şi mie acum vreo 11-12 ani,nu mai ştiu…

-Aveai 4-5 ani?!se miră Eduard.

-Da.Ziceam că acei autori, stăruindu-se să umple lacunele existente,să înlăture afirmaţiile “după ureche”,au căutat să prezinte faptele,aşa cum au fost ele,au încercat,pe cât de posibil, să ajungă la sursa evenimentului relatat, să prezinte realitatea.

-Care e destul de…neimaginată!adaugă profesorul.

-Sigur,nu este deloc exclus ca,până şi în asemenea condiţii,să se mai fi strecurat unele erori,să fie sesizate omisiuni, sper că nesemnificative.Însă consider aceată lucrare,dedicată fotbalului românesc,drept un început pe drumul certitudinilor, o bază pentru o viitoare istorie a fotbalului,cât mai completă şi mai ales cât mai reală.”

23
Iun
10

Fragment din „Două drumuri, o singură iubire – dragostea e un păcat”

by myself

„-Bine,băieţi.Deci mâine facem testul Cooper…

-Ce?!întreabă toţi miraţi.

Vai!Nu pot să cred!Chiar nu ştie nimeni ce este testul Cooper?!Vino Mister şi explică-le!

-Tinerilor,testul Cooper este o probă de verificare,iniţial a rezistenţei fizice, purtând numele aceluia care a imaginat-o  şi a pus-o în practică,folosită drept criteriu de admitere pentru piloţii şi astronauţii americani.

-Mister,ne învăţaţi să zburăm?întreabă Cosmin râzând.

-Nu,stimate efeb.Vreau doar să vă mobilizaţi şi să treceţi peste orice hop.Pezentat de autorul său,colonelul Keneth Cooper de la Houston,la Simpozionul internaţional de la Fontainebleau, în 1968 şi transferat apoi în sfera fotbalului de performanţă,testul Cooper a fost pentru prima dată aplicat cu bune rezultate de echipa reprezentativă a Braziliei, în 1969,pe o pistă de atletism din incinta celebrului stadion Maracana,sub supravegherea preparatorului fizic Chirol şi a specialistului acestei probe,Claudio Coutinho.

-Dar noi suntem prea tineri.Nu am mai auzit de acest test Cooper.Pentru unii dintre noi e o noutate.Avem în jur de 20-21 de ani…unii chiar şi mai mici…Nu prea am citit teorie.Dar continuaţi.Precum ştiţi,suntem dornici de ceva nou, de performanţă. Şi dacă nu un leu ca dumneavoastră,cine ne-ar putea pregăti?îl întrerupe Cristinel.

-Şi cam în ce constă?întreabă Adrian.

-Destinat a evalua aşa-numita “endurance”-adică rezistenţa de durată a eforturilor medii-testul Cooper constă,de fapt, într-o alergare de 12 minute la sfârşitul cărora se înregistrează distanţele parcurse de fiecare jucător în parte, acordându-se calificative după următoarele criterii:până la 1600 m parcurşi=foarte slab;1600-2000 m=slab;2000-2400 m=acceptabil;2400-2800 m=bine;peste 2800 m=foarte bine.Distanţa parcursă în 12 minute furnizează un indice de aptitudine fizică,al fiecărui fotbalist,care se corelează cu consumul maxim de oxigen.

-Păi alergări de-astea făceam şi înainte.Numai că nu ne-aţi evaluat.Adică nu ne-aţi dat calificative!intervine Gabriel.

-Prin antrenament metodic se tinde a se ajunge ca fiecare jucător din cadrul unei echipe să parcurgă o distanţă cât mai mare,pentru a fi capabil de eforturi de intensitate medie pe termen lung.

-Deci aşa aţi făcut selecţia?Aşa aţi hotărât cine rămâne şi cine pleacă?întreabă Cosmin.

-Exact.Cei care urmează să plece sunt mai mari ca vârstă decât voi.Capacităţile lor fizice au fost dezvoltate suficient iar dorinţele lor,ca ale tuturor sunt performanţa şi bineînţeles speranţa de a juca “afară”.

-La noi în ţară cum a apărut acest test?Această probă?întreabă Liviu.

-În ţara noastră testul Cooper a fost introdus după Campionatul Mondial din Mexic, în 1971,primăvara. În 1975,sub denumirea de “testul celor 12 minute”,în esenţă un test de rezistenţă aerobă,a devenit o metodă de apreciere parţială a potenţialului fizic al jucătorilor un parametru minimal de stabilire a capacităţii de efort aerobe,un test de voinţă-reflectând hotărârea subiectului de a depăşi momentul “punctului mort” care apare la 2000-2800m- şi în ultimul timp un mijloc de îmbunătăţire a pregătirii fizice, în special a rezistenţei generale,folosit cu precădere în perioada pregătitoare de iarnă.Văd că v-aţi cam plictisit…haideţi la muncă!Am terminat cu vorba.

Vreau şi eu să fiu în lot! Îmi plac astfel de explicaţii…Fotbalul teoretic este o pasiune inevitabilă a mea.Fiecare cuvânt are câte o poveste interesantă şi uimitoare în spate.Ne-am născut cu o curiozitate infantilă şi ne ducem cu aceeaşi calitate spre a descoperi celălalt capăt.Popasul dintre cele două drumuri reprezintă inteligenţa sclipitoare a unora şi întunericul intelectulal al altora.Ne-am născut în momente diferite,murim în momente diferite.Am plecat toţi din acelaşi loc şi ajungem în aceeaşi destinaţie.Din păcate ne aflăm într-o situaţie lamentabilă.Bunul simţ şi onoarea nu le mai găsim prea repede în acest popor supraîncărcat cu sânge straniu,idiomuri variate şi mentalitate înspăimântătoare.”

23
Iun
10

Femeie…

Am hotărât să ies din semiîntuneric,
Să-mi caut insistent momentul prielnic,
Să-mi îngrop trecutul sub pietre de moară,
Să ajung la cer; dar îmi trebuie o scară.
Chinuit de-amintiri, de relaţii pasagere,
Mă şi vedeam celibatar printr-un pahar de bere;
Aşa că am luat un creion şi o hârtie
Să-mi schiţez iubita perfectă. Wow! Ce nebunie…
Înconjurat de hârtii greşit însemnate,
Cred că iubirea există doar în carte;
Aşa că m-am lăsat pradă valurilor de vin
Prin care înoata zâmbind un suflet divin.
Fără să-mi dau seama, fără să vreau,
A ieşit o zână din vinu’ care-l beau.
E o zână fără formă,
Fără chip de madonă…
Dar nu m-ai speriat,
Ci te-am modelat,
Ţi-am dat o formă şi un chip,
Şi, în sfârşit, te-am definit.
Te-am creat pe gustul meu.
Fiind al tău Dumnezeu,
Ţi-am dat viaţă şi culoare,
Dar te-am făcut şi muritoare.
Cu părul lung şi blond şi creţ,
Îi semeni Soarelui măreţ.
Cu vocea caldă, ochii sclipind
În raze-albastre de argint,
Începi să fii la fel ca Luna,
Perfectul de dintotdeauna.
Să mă ierţi că te-am făcut muritoare…
Ca Frankeinstein, sunt obsedat de propria-mi creaţie,
Dar te iubesc şi fizic, nu doar în imaginaţie.
Eşti fata morgana din celebrul deşert
În vene nu cu sânge, ci doar cu vin fiert.
Doi spineli am ales să-ţi fie ochii; zău
Că nasul Cleopatrei e urât pe lângă-al tău!
Iar gura ta, apărătoare ca un scut,
Mă-ndeamnă zi şi noapte cu grijă s-o sărut.
Eşti perfectă,eşti femeia mea de vis,
Eşti îngerul sălbatic fugit din Paradis.
Eşti natura mea, eşti tot ce cred că-i bine.
Să mă ierţi dacă mâine m-oi plictisi de tine…
Că aşa sunt eu, din neam aşa-i şi tata.
Azi îmi placi tu şi mâine poate alta…

22
Iun
10

Vei plange pentru mine?

(2009)

Vei plânge oare pentru mine

Când voi intra în eternul balet al îngerilor?

Vei plânge oare pentru mine

Când voi intra în rândul fulgerelor?

Vei plânge pentru mine oare

Când voi fi a Raiului floare?

Vei plânge pentru mine oare

Când voi fi dincolo de Soare?

Oare pentru mine vei plânge

Când vor răsuna clopotele doar pentru mine?

Oare pentru mine vei plânge?

Sau vei plânge pentru tine?

Te va durea singurătatea ?

Te va înspăimânta moartea?

Te va cuprinde oare dorul?

Sau vei căuta înlocuitorul?

Dar ce-ai să faci tu fără mine?

Încotro oare ţi-ar fi mai bine?

De ce ai să mă înlocuieşti?

Că nu trăiai! Trăiam poveşti…

Ceea ce uneori spuneai

Şi-alteori îmi repetai,

Cândva nu mi le vei aminti.

Ai să i le spui altei…

Fete.




%d blogeri au apreciat asta: