Arhivă pentru 6 iunie 2010

06
iun.
10

O zi super (in care iti vine sa dai…autografe)

2 iunie 2010, o zi care se anunţa ZIUA ULTIMEI PROBE DE BACALAUREAT, SERIA ORALĂ – inventată mai nou de către DOMNII CARE ŞTIU CĂ (nu ce)  VOR – s-a transformat în una din cele mai aiurea zile din viaţa mea.

De ce asta? Pentru că…

  1. Încă din tentativa de zori ai dimineţii (01-02 noaptea)  aflu şi eu (dintr-un mass, evident, recepţionat abia la ora 14.30 a zilei cu pricina) că trebuie să filmăm drumul spre şcoală…(mă mir pe cine interesează). Evident că nu am facut…

  2. Deşi programată abia pe la ora 15.00 – 16.00 , cu intenţia de a ajunge pe la ora 12.00 la examenul de BAC, aflu că şi în jurul orei 11 e loc pentru mine.

  3. La 10 primesc un telefon, iar la 10.30 vine mândru maxi taxi.

  4. Înainte să plac, aflu că mi-a murit unicul unchi care mai era în viaţă (din fraţii străbunicului meu)

  5. Ajung la şcoală, mi se spune să îmi iau cele necesare în sală (nespecificându-mi anume CE) şi intru (în maaare grabă) în sala 7. (nici măcar nu ştiu ce anume să cer).

  6. Extrag biletul, mă uit pătrat la el, merg în bancă şi…încep să-l rezolv.

  7. Profele mă ascultă la ORAL cu un aşa drag…(se înţelege, sunt în plină grevă).

  8. Evident, doar Mihaela m-a aşteptat să ies din sală. Mă întreabă cât am luat, iar eu îi răspund: aflam pe loc rezultatul?

  9. La ora 14 fără ceva ajunge şi mândra acasă. Aşa bine e acasă…(până îmi primesc pentru a nu ştiu câta oară reproşuri pe aceeaşi temă)!

  10. Chestii, trestii, socoteli…am plecat la somn. A doua zi trebuie să predau filmuleţul (cel inexistent) şi am şi 2 ore de mate (vai de săptămâna mea).

  11. Va iubesc. Noapte bună! >:D<

06
iun.
10

_______Azi plec_______

Adio…
Nu plânge.
Sunt nevoit să plec,
şi alţii au nevoie de mine.
Ţi-am lăsat un plic pe masă;
cheile sunt lângă el…
astăzi tot ce mai contează
este să îmi văd de drum.

Nu asculta la cei din jur;
Te-am iubit şi încă te mai iubesc;
mi-e sortit să te iubesc doar pe tine.
Plec, nu vreau să te rănesc.
Plec, sunt nevoit să plec.
O durere mi-a închis orice drum…
A fost prea devreme,
iar acum e prea târziu; şi-ţi spun
că sunt nevoit să plec.

Adio…
Nu mă suna…
Acolo unde voi ajunge eu
nu există telefon.
Plec cu teamă şi dor,
dar nu voi putea privi înapoi.
Să nu suferi că plec.
E vina mea, nu a noastră sau a lor.
Să nu mă aştepţi diseară,
n-am să vin; n-am să pot.

În curând vei afla
ce durere mi-a închis acel drum
şi mi-a deschis acest drum
acest drum al plecării, al disperării.
În curând se va şti
încotro voi pleca.
Azi voi muri, iubita mea.

Adio…
Nu plânge.
Azi te iubesc,
Mâine nu voi mai fi…




Bookmark and Share

iunie 2010
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

%d blogeri au apreciat: