23
Iun
10

Un alt fragment din romanul meu

Prin clasa a 11-a, la ora de mate, în loc să fiu „antenă” la oră, la ceea ce ne zice profu’ (mie îmi zicea Niculescu), uitaţi cu ce mă ocupam eu…Încercam să înţeleg fotbalul încă de când era o idee. Şi am reuşit. Aveam o carte din care citeam la toate orele de mate despre fotbal. Acum am două cărţi. Din păcate, nu mai am treabă cu matematica. Sau din fericire. În fine, iete cu ce am ieşit eu din liceu….

„-Fotbalul-iată o disciplină sportivă(mai mult decât probabil) cea mai răspândită arie de dezvoltare în lume,dacă ţinem seama că în aproape toate ţările se desfăşoară un campionat naţional,dacă adaugăm că există un “campionat al mărilor”,la care participă echipajele vapoarelor care brăzdează zi de zi mările şi oceanele lumii,ca şi un campionat la Antarctidei,participanţii fiind membri ai expediţiilor internaţionale care dezleagă enigmele Continentului alb;dacă ne mai gândim că primul vizitator al lunii,americanul Neil Amstrong,nu găseao altă comparaţie a zonei în care să aselenizase, la 20 iulie 1969,decât aceea cu un teren de fotbal.

-Frumos.Continuă.

-Folosind o butadă,Sir Stanley Rous afirmă,cu ani în urmă când a fost oaspetele ţării noastre,că fiecare ţară,după ce îşi cucereşte independenţa, solicită primirea îi O.N.U. şi imediat după aceea devine şi membră a FIFA!
-Federaţia Internaţională de Fotbal.

-Da.Butada fostului preşedinte al Federaţiei Internaţionale nu este lipsită de adevăr:dacă O.N.U. nu are acum 159 de ţări membre,FIFA are doar cu nouă mai puţin!Şi cifra este în continuă creştere,după cum doveseşte şi numărul participantelor la campionatele mondiale.Astfel,dacă la prima ediţie,aceea din 1930,de la Montevideo,nu au fost decât 13 echipe,pentru Cupa Lumii din 1986, din Mexic,s-au înscris 123!A crescut,paralel,şi numărul formaţiilor admise să ia parte la turneele finale,în acest fel FIFA fiind în pas nu numai cu crescânda popularitate a soccerului,ci şi cu progresul lui tehnic în ţări care până de curând nu arătau veleităţi în acest sport.Şi nu mai este,credem, nevoie să reamintim de extraordinarel reuşite ale unor echipe “nerecunoscute”,aşa cum a fost aceea a R.P.D.Coreene al CM din Anglia,1966, de calificarea reprezentativelor statelor Haiti şi Zair la CM din R.F.Germania,1974,alături de Brazilia,de pildă,sau de neaşteptatele reuşite ale Kuwaitului,Camerunului şi Algeriei care au răsturnat ierarhii şi tradiţii de multă vreme înscăunate în fotbalul mondial.

Vorbind despre popularitate,să amintim şi de cei peste 1,4 milioane de spectatori pe care i-a avut turneul olimpic de fotbal de la Los Angeles,deci în SUA, unde –cel puţin până la această competiţie- se afirma că “fotbalul european”,soccerul,cum este denumit acest sport în acea parte a lumii pentru a se deosebi de “fotbalul american”,este mai puţin cumoscut.Ori,media de spectatori la turneul olimpic din 1984 este de aproape 44000,mai mare decâ la Cupa Lumii din Spania din 1982 şi la turneul final al Campionatul European din Franţa 1984.

Întotdeauna fotbalul nostru s-a bucurat de sprijinul larg al maselor.Excepţionalele condiţii asigurate de conducerea partidului şi statului mişcării sportive din ţara noastră au dus,paralel cu amplificarea activităţii fotbalistice-peste 5000 de echipe iau parte anual numai la Cupa României, întrecere care se desfăşoară sub stindardul marii competiţii de masă, “Daciada”-, la creşterea nivelului valoric al fotbalului demonstrată, printre altele,de prezenţa echipei naţionale la Cupa Lumii din Mexic,1970 şi la turneul final al Campionatul European din 1984,din Franţa;medalia de bronz cucerită la CM de juniori din Australia din 1981;cucerirea Cupei balcanice în 1980; calificarea echipelor Dinamo Bucureşti şi Universitatea Craiova în semifinalele CCE şi ale Cupei UEFA,câştigarea celor două titluri de golgheter al Europei de Dudu Georgescu din 1975 şi 1977, apoi alte două titluri căştigate de Radion Cămătaru în 1987,respectiv Dorin Mateuţ în 1989,ca şi de neîncetata creştere a numărului de spectatori.

-Toate aceste mari succese se înscriu în perimetrul de timp de după cel de-al 19-lea Congres al partidului,perioada cea mai fertilă a istoriei noastre,cea mai bogată în realizări.Uite măi că are şi fotbalul ceva în comun cu istoria!zice profesorul mirat.

-Evident că, în acest context,fotbalului îi revin obligaţii majore atât în domeniul activităţii de masă,cât şi în acela al performanţei,prioritară fiind reprezentarea pe plan internaţional.În cadrul acestui efort general, al luptei pentru o nouă calificare în fotbalul nostru,lucrarea de faţă îşi propune să aducă un modest aport la stimularea energiilor careatoare care să asigure împlinirea unui astfel de dzinerat.Dar,în ciuda unei audienţe la public deosebit de mare, a numărului de echipe de echipe şi de jucători în continuă creştere, a interesului manifestat pentru fotbal,pe care ecranul magic al televiziunii l-a adus în casa fiecăruia, în literatura sportivă românească, în pofida unor încercări meritorii,nu lipsite de reuşite,se simte absenţa unei lucrări de anvergură pe care să o prezinte în totalitate FENOMENUL FOTBALISTIC ROMÂNESC.O lucrare, cu conţinut enciclopedic,care să ajute publicul larg al stadioanelor noastre să înţeleagă,să cunoască mai bine această ramură de sport,începând cu istoria fotbalului în ţara noastră,care se mândreşte cu una dintre cele mai vechi federaţii din Europa,înfiinţată în 1909, sub denumirea de “Asociaţiunea cluburilor de fotbal”, şi cu faptul că România a fost prima ţară din lume care s-a înscris în primul campionat mondial de fotbal,acela din 1930.

-Într-adevăr lucruri pe care nu le-am ştiut niciodată.Lucruri serioase dar neluate în seamă de unii…adaugă profesorul la spusele elevei.

-Din păcate,sursele documentare cunoscute azi sunt destul de limitate în ceea ce priveşte ţara noastă.Există o istorie a fotbalului timişorean şi oarecum a celui din Arad,dar lipseşte una a fotbalului din Bucureşti,din Braşov, din Ploieşti, Cluj-Napoca, Oradea,Tg Mureş,Iaşi,Constanţa,Hunedoara…etc.

Tocmai de aceea,autorii volumului din care s-a inspirat tatăl meu şi mi-a povestit şi mie acum vreo 11-12 ani,nu mai ştiu…

-Aveai 4-5 ani?!se miră Eduard.

-Da.Ziceam că acei autori, stăruindu-se să umple lacunele existente,să înlăture afirmaţiile “după ureche”,au căutat să prezinte faptele,aşa cum au fost ele,au încercat,pe cât de posibil, să ajungă la sursa evenimentului relatat, să prezinte realitatea.

-Care e destul de…neimaginată!adaugă profesorul.

-Sigur,nu este deloc exclus ca,până şi în asemenea condiţii,să se mai fi strecurat unele erori,să fie sesizate omisiuni, sper că nesemnificative.Însă consider aceată lucrare,dedicată fotbalului românesc,drept un început pe drumul certitudinilor, o bază pentru o viitoare istorie a fotbalului,cât mai completă şi mai ales cât mai reală.”


1 Response to “Un alt fragment din romanul meu”


  1. 7 Iulie 2010 la 11:02 PM

    ok ok ok …mi-a luat o vesnicie sa citesc ce ai scris aici. Fara nici o discutie esti prea tare. Chiar te pricepi si imi place ce ai scris …dar tinand cont de faptul ca nu sunt microbist…ii las pe altii sa comenteze mai bine.


Opinia ta este...

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: