Arhivă pentru August 2010

31
Aug
10

Povestea mea (1)

Când Cel de Sus a semănat grâu pentru pâine,
Avea şi pleavă-n sac;
deci m-a plantat şi pe mine!
O ciocolată, o îngheţată înseamnă o plăcere a vieţii,
deci le savurăm repede,
deşi se termină totul la un moment dat
(savoarea dispare).
Îmi trăiesc viaţa urmărind seriale;
totul ca în filme!
Dar până şi serialele au un final.
Ce fac atunci când se termină?
(Se termină şi viaţa mea?)
Ce continuitate pot avea fără ele?
Dar mă refugiez în alt serial;
însă şi acesta ajunge la final.
Şi uite aşa mă regăsesc în orice poveste,
nuvelă, telenovelă.
Gust cu dispreţ din plăcerile vieţii,
dar totu-i fugitiv
***
Mi-am găsit iubitul;
Rătăcit era printre hienele vieţii!
În sfărşit a venit şi el acasă.
Nu l-am căutat niciodată,
doar îl aşteptam să vină
acasă.
Nu-l mai văzusem până ieri,
dar e frumos!
Azi e beat mort de iubire.
Of, tot azi cred că m-a pălmuit destinul,
căci mă doare îngrozitor faptul că nu-l văd.
Iubitul meu e nebun!
Altfel, cum mi-aş explica iubirea lui pentru mine?
Eu sunt o delincventă incurabilă:
i-am furat inima, sufletul şi i-am sucit minţile.
Şi mai sunt şi cerşătoare înrăită:
azi i-am cerut să mă lase să-l iubesc pentru totdeauna.
Nu i-am permis să nu-mi permită!
(pentru că viaţa ar fi doar un substantiv fără tine)
Anunțuri
27
Aug
10

Celui care nu mă uită

Celui care nu mă uită
Îi las amintirea-n dar.
Celui care nu mă uită,
În orice vis am să-i apar.
Celui care nu mă uită,
Îi las vise-n testament,
Îi las gândurile line
Şi un zâmbet permanent.
Celui care nu mă uită,
Am să îi cedez perfectul.
Celui care nu mă uită,
Îi ofer întreg respectul.
Celui care nu mă uită,
Îi dau tot ce a visat.
Doar celui ce nu mă uită…
Însă azi, toţi m-au uitat…
(pentru că fără amintire, nu a existat iubirea..)
15
Aug
10

Viaţă

Cu toţii trecem prin sictirul numit viaţă.
Toţi ne dorim o mai bună dimineaţă.
Toţi vrem putere, tărie şi forţă,
Dar sunt unii care ne ard ca pe-o torţă.
Ce vină am eu că florile-s  moarte?
Ce vină au ele dacă eu sunt departe?
De ce într-o lume plină de gropi
Eu sunt o piatră, nisip sau doi stropi?
Din marea profundă numită viaţă,
Eu sunt o scoică goală, o neagră-roşeaţă.
De-aş muri de trădare, eu, pentru tine,
Aş reînvia şi-aş muri iar mâine.
Dar asta mi-e viaţa! Urâtă, nedreaptă.
Şi asta sunt eu: o stâncă îndepărtată.
Iar tu eşti un ţărm, departe de apă,
Şi-aşa voi rămâne. Moartea m-aşteaptă…
Să intru în lume cu capul pe umeri?
Hei, ţărmule rece, de la cât numeri?
Tu crezi că-s egală cu numărul zece?
Şi eu cred asta, dar mie-mi trece…
(Pentru că aerul nu se respiră cu gura închisă) 
viaţă
05
Aug
10

Dumitru (ep.1)

Un cetăţean de toate zilele (noastre) nu mai suportă atâta scandal, atâtea injurii şi atâta caterincă. E decis. Vrea dreptate. Vrea ca toată lumea să afle cine este el, ce este el şi mai ales…că este. Ce putea face? S-a dus într-o sală de spectacole şi, supărat pe toţi şi pe toate (mai ales pe cei care tot spun că a murit), şi-a făcut numărul. Nu râdeţi! Treaba e foarte reală. El, într-un costum verde închis (verdele e închis, nu el) şi nişte pantofi negri, vechi, ochelari de soare şi cu făcăleţul pe post de microfon. Un om…gras, frumos, de vreo 70 de ani…Pe scurt, Dumitru!
Dumitru: Vă salut cu respect. Dumitru mă intitulez. Ştiu că mulţi credeţi că am murit. Dar sunt viu. Să mor io! Totul a pornit de la vorbele lu’ vecinu’. Ăla mă urăşte de moarte. Dar nu am murit! Eu nici măcar nu am baie. Stau la ţară! Şi nici clanţă nu am la uşi. Însă, celălalt motiv pentru care mă aflu aici e că…fraţilor, pe lângă faptul că sunt foarte viu, mă însor! Ghiciţi cu cine? Cu Jana! Nu, nici aia nu e moartă. Şi nici nu se transformă. Mai îmbătrânim şi noi. Şi nu mai vă uitaţi în gura lui Mărgineanu. Pe ăla l-a lăsat Jana, iar de ciudă el a declarat-o moartă! Şi e vie şi mişcă. Şi Jana la fel…Fraţilor, ăla e vecinul meu. Cu ăla m-am certat. Ehei…vreau să vă invit la nunta mea. Da! Vreau o nuntă mare! Serios, de ce vă miraţi? Nici Jana nu e tânără. Are ea 70 de ani, dar nu-i dai mai mult. Vecinu’ i-a dat 25 de ani din viaţa lui şi vedeţi ce prostii a început să cânte. Are ea 70 de ani, dar nu arată decât de 69. Alte poziţii îmi e frică să încerc! Ea e cumsecade. Mă ascultă. Nu îmi iese din cuvânt. Păi dacă eu îi spun să mă bate, mă bate! Îmi face toate poftele! De exemplu, azi ea mânca o îngheţată. De-aţi şti ce poftă mi-a făcut…Şi e foarte inventivă. Da! Inventivă…Ştiţi voi ce fantezii sexuale are? Aseară m-a legat de mâini şi de picioare, m-a târăt până în pat, apoi a aprins lumânărele parfumate. Avea şi o sticlă de vin roşu. A deschis-o, apoi nu mai ştiu ce s-a întâmplat. Dar, după ce m-am trezit, cu o durere de cap de parcă mi-ar fi dat cineva cu o sticlă de vin roşu, mirosea rău a fum! Şi era şi popa acolo. Săracul…se dezbrăcase de sutană pentru a stinge focul ce se aprinsese de la lumânări. Şi Jana la fel! Da…Era Jana mea transpirată şi gâfâia de zici că ea era în focuri, nu eu. E bine că s-a terminat cu bine. M-au salvat de la incediu. Vă daţi seama? Aş fi murit şi i-aş fi dat dreptate vecinului. Ehei…Eu şi Jana ne-am gândit să avem şi un copil. Sau doi. Ştiu, ştiu că nu trebuie să ne gândim la copii având în vedere că abia ne cunoaştem. Dar dacă ea vrea, eu pot…
Eu plec. Mă strigă Jana. Ne mai auzim noi. O să vin cu detalii de la nuntă. Sau, cine ştie, poate veniţi şi voi la nuntă sau îmi iau ăştia interviu în exclusivitate. Trăiesc!



%d blogeri au apreciat asta: