05
Aug
10

Dumitru (ep.1)

Un cetăţean de toate zilele (noastre) nu mai suportă atâta scandal, atâtea injurii şi atâta caterincă. E decis. Vrea dreptate. Vrea ca toată lumea să afle cine este el, ce este el şi mai ales…că este. Ce putea face? S-a dus într-o sală de spectacole şi, supărat pe toţi şi pe toate (mai ales pe cei care tot spun că a murit), şi-a făcut numărul. Nu râdeţi! Treaba e foarte reală. El, într-un costum verde închis (verdele e închis, nu el) şi nişte pantofi negri, vechi, ochelari de soare şi cu făcăleţul pe post de microfon. Un om…gras, frumos, de vreo 70 de ani…Pe scurt, Dumitru!
Dumitru: Vă salut cu respect. Dumitru mă intitulez. Ştiu că mulţi credeţi că am murit. Dar sunt viu. Să mor io! Totul a pornit de la vorbele lu’ vecinu’. Ăla mă urăşte de moarte. Dar nu am murit! Eu nici măcar nu am baie. Stau la ţară! Şi nici clanţă nu am la uşi. Însă, celălalt motiv pentru care mă aflu aici e că…fraţilor, pe lângă faptul că sunt foarte viu, mă însor! Ghiciţi cu cine? Cu Jana! Nu, nici aia nu e moartă. Şi nici nu se transformă. Mai îmbătrânim şi noi. Şi nu mai vă uitaţi în gura lui Mărgineanu. Pe ăla l-a lăsat Jana, iar de ciudă el a declarat-o moartă! Şi e vie şi mişcă. Şi Jana la fel…Fraţilor, ăla e vecinul meu. Cu ăla m-am certat. Ehei…vreau să vă invit la nunta mea. Da! Vreau o nuntă mare! Serios, de ce vă miraţi? Nici Jana nu e tânără. Are ea 70 de ani, dar nu-i dai mai mult. Vecinu’ i-a dat 25 de ani din viaţa lui şi vedeţi ce prostii a început să cânte. Are ea 70 de ani, dar nu arată decât de 69. Alte poziţii îmi e frică să încerc! Ea e cumsecade. Mă ascultă. Nu îmi iese din cuvânt. Păi dacă eu îi spun să mă bate, mă bate! Îmi face toate poftele! De exemplu, azi ea mânca o îngheţată. De-aţi şti ce poftă mi-a făcut…Şi e foarte inventivă. Da! Inventivă…Ştiţi voi ce fantezii sexuale are? Aseară m-a legat de mâini şi de picioare, m-a târăt până în pat, apoi a aprins lumânărele parfumate. Avea şi o sticlă de vin roşu. A deschis-o, apoi nu mai ştiu ce s-a întâmplat. Dar, după ce m-am trezit, cu o durere de cap de parcă mi-ar fi dat cineva cu o sticlă de vin roşu, mirosea rău a fum! Şi era şi popa acolo. Săracul…se dezbrăcase de sutană pentru a stinge focul ce se aprinsese de la lumânări. Şi Jana la fel! Da…Era Jana mea transpirată şi gâfâia de zici că ea era în focuri, nu eu. E bine că s-a terminat cu bine. M-au salvat de la incediu. Vă daţi seama? Aş fi murit şi i-aş fi dat dreptate vecinului. Ehei…Eu şi Jana ne-am gândit să avem şi un copil. Sau doi. Ştiu, ştiu că nu trebuie să ne gândim la copii având în vedere că abia ne cunoaştem. Dar dacă ea vrea, eu pot…
Eu plec. Mă strigă Jana. Ne mai auzim noi. O să vin cu detalii de la nuntă. Sau, cine ştie, poate veniţi şi voi la nuntă sau îmi iau ăştia interviu în exclusivitate. Trăiesc!

Opinia ta este...

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: