15
Aug
10

Viaţă

Cu toţii trecem prin sictirul numit viaţă.
Toţi ne dorim o mai bună dimineaţă.
Toţi vrem putere, tărie şi forţă,
Dar sunt unii care ne ard ca pe-o torţă.
Ce vină am eu că florile-s  moarte?
Ce vină au ele dacă eu sunt departe?
De ce într-o lume plină de gropi
Eu sunt o piatră, nisip sau doi stropi?
Din marea profundă numită viaţă,
Eu sunt o scoică goală, o neagră-roşeaţă.
De-aş muri de trădare, eu, pentru tine,
Aş reînvia şi-aş muri iar mâine.
Dar asta mi-e viaţa! Urâtă, nedreaptă.
Şi asta sunt eu: o stâncă îndepărtată.
Iar tu eşti un ţărm, departe de apă,
Şi-aşa voi rămâne. Moartea m-aşteaptă…
Să intru în lume cu capul pe umeri?
Hei, ţărmule rece, de la cât numeri?
Tu crezi că-s egală cu numărul zece?
Şi eu cred asta, dar mie-mi trece…
(Pentru că aerul nu se respiră cu gura închisă) 
viaţă

Opinia ta este...

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: