Arhivă pentru Septembrie 2010

25
Sep
10

11 reguli

Pentru că mai nimeni nu ţine cont de cele 10 sau 9 porunci, s-a ajuns la concluzia că este nevoie de alte porunci ce trebuie sau nu respectate:

  1. Să nu-ţi minţi amanta.
  2. Să nu furi cu întrerupere.
  3. Să nu ucizi visele/visurile tale de a deveni cineva peste noapte.
  4. Să nu prea-curveşti (decât când nu e soţul/soţia acasă).
  5. Să nu plângi.
  6. Să nu-ţi uiţi prietenii (şi nici duşmanii sau trădările).
  7. Să nu arunci cu roşii sau portocale în cei care te irită (pietrele sunt mai utile).
  8. Să nu-ţi ameninţi copiii niciodată (s-ar putea să nu-i mai vezi vreodată).
  9. Să nu citeşti cele 8 enunţuri de mai sus, altfel, rişti să te înşele amanta sau să te apuce râsul din senin.
  10. Prea târziu.
  11. Doar enunţul 6 vi-l recomand. Celelalte sunt puse pentru a creea umorul.

21
Sep
10

Mister

Ce rost are iadul fără tine în el?
Ce rost am în lume fără rostul tău?
Mă ridică norii în verdele cel sfânt.
Mă coboară vântul pe acel pământ.
Doare ploaia…
Arde văpaia…


Plâng cu vocea rece în caldul deşert.
Plâng la umbra vieţii, dar nici eu nu mă iert.
Plâng ca o pisică de dorul mamei sale.
Plâng într-o grădină plină de petale
De flori ofilite,
De vreme părăsite,
De nimeni iubite,
De toţi umilite,
De mine hrănite
Cu lacrimi rănite…

Un tablou albastru e în mintea mea.
Ura lui coboară din cer o caldă stea.
Ploaia nu ajută la oprirea ei.
Vântul o măreşte şi-o transformă-n scântei.
Fuge –o rază…
Şi-o salvează…
Steaua cade…
Pământul arde…

Dar o groapă adâncă ascunde-un rest de stea.
Pământu-l inundă cu puterea sa.
Vântul se transformă în cobaiul ei.
Ploaia-i stinge mersul, iar ea dispare-ncet.
Curg şiroaie
Stropi de ploaie.
E-ntuneric…
Luciferic…

Dar florile –ofilite se transformă-n vii.
Şi deasupra lumii cad pietre argintii.
Tabloul minţii mele acum e roşu-nchis.
Ura mea e armă mortală-n Paradis.
Ploaia îmi opreşte steaua în cădere.
Vântul o divide şi-o absoarbe de putere.
Raza pică…
N-o ridică…
Steaua moare…
Pământul dispare…
Ce rost are Raiul fără tine-n el?
Ce rost am pe lume fără rostul tău?
Mă coboară norii pe pământul ars.
Vântul mă ridică, dar mă susţine fals.
Nisipu-i roşu…
Ca reproşul…
Ceru-i negru…
Vânt funebru…

(pentru că toţi avem câte o stea, toţi ne naştem cu un singur scop: acela de A MURI…)
05
Sep
10

Celui pe care il iubesc

Sunt sclava ta!
Poţi face orice cu mine.
Sunt sclava ta!
E aşa amuzant când ochii tăi se opresc în faţa mea…
Iar eu, de ciudă, să caut cu privirea alt punct care să nu mă sensibilizeze atât…
E minunat să îţi fiu sclavă…
Tu să dai ordine, eu să le execut,
Ceilalţi să fie invidioşi că tu mă ai, eu te am…
Am rămas fără glas când te-am auzit.
Ştiu că mă iubşti, iubitule.
În felul tău, mă adori.
Şi eu, în felul meu, te iubesc.
Cum de a crescut această floare rară în două suflete
veşnic umile?
Ce ai făcut să meriţi această cascadă de licurici?
Ce am făcut să-ţi merit zâmbetul
nici prea dulce, nici prea sărat, nici acru, nici amar?
Ce eşti tu, floare divină?
Ce sunt eu?
Cum s-a înfiripat această relaţie de coordonare subordonată
între mine şi tine? (un băiat şi o fată)
Eşti stăpânul meu.
De aceea, îmi ceri de fiecare dată câte ceva, iar eu îţi aduc orice.
Ieri mi-ai cerut să te iubesc.
M-am supus.
Azi mi-ai cerut să fiu doar a ta.
Mă supun.
Mâine îmi vei cere să nu te uit niciodată.
Eram supusă deja!
A te uita vreodată înseamnă a uita tot…
De amnezie nu voi suferi niciodată;
Iar dacă voi suferi vreodată de amnezie,
tu stai pe pace.
Nu porni vreun război pentru că nu am să uit.
Cum nu voi uita să respir, să simt, să fiu a ta.
Stăpâne, nu mă concedia vreodată!
O să mă supun cu îndemânare tuturor cerinţelor tale.
A ta voi fi, până vei spune STOP.
Am să-ţi fiu fidelă.
Te voi asculta mereu.
Îţi sunt credincioasă.
Mă închin doar ţie.
Tu, mentorul meu, ţelul meu,
nu mă trimite altuia.
Nu-i pot sluji altui stăpân.
Eu sunt sclava ta,
Şi tu stăpânul meu…
Te venerez…



%d blogeri au apreciat asta: