Arhivă pentru Octombrie 2010

27
Oct
10

Ceea ce suntem

Mi-am adunat minţile,
Neuron cu neuron
În cutia craniană. Umile
Zac în jur de-un milion.
Venele-mi sunt canale defecte
Ce refulează în canităţi infecte;
Globulele roşii, ca nişte gunoaie,
Le invadează pe cele albe. E ploaie!
Mişcarea haotică şi rapidă
Ce-mi trimite globulele spre necunoscut,
Îmi face inima mult mai activă
Decât o maşină de cusut.
Tu nu existai la început,
Ci din imaginaţia mea te-ai născut.
Mă iubeşti doar pe mine, alternativă nu ai.
Sunt unică-n lumea în care stai.
Sunt oarbă, nu mai văd altceva.
M-a intimidat dragostea ta.
Sunt mută în faţa iubirii tale!
Sunt paralizată! Mă ai la picioare…
Eu, din păcate, te am doar în gând.
Sunt ploaia ce moare în lanul arzând.
De-ar fi să trăiesc doar în mintea ta,
Să mor vreodată, nu mă lăsa!
Eşti tot ce numesc eu iubire şi viaţă-
Eşti prima şi ultima mea speranţă.
Nu mă lăsa să mor!



%d blogeri au apreciat asta: