24
Noi
10

Adu-ţi aminte!

(totul e fictiv, până şi personajele)

-Bună. Ce faci?

-Neaţa! Uite, citeam o chestie din romanul lui M.B.

-Ce oră avem acum?

-Poftim? Scuze, dar eram cu mintea în altă parte.

-Cu ce prof avem oră acum?

-Cu…Cu…nu mai ştiu cum îl cheamă. Seamănă cu X.

-Nu-l ştiu.

-Pe prof?

-Mai ales pe prof. Mă duc în spate.

„-Şi locul?!”

„-Dacă tot ai lăsat un loc între noi,  poate că îţi doreşti mai multă libertate.”

-Bine….

„Azi nu mai este el…Şi-a schimbat obiceiul, acela de a-mi mulţumi pentru fiecare cuvânt pe care-l rosteam în locul lui. Azi nu mă mai vede ca pe unica persoană care-i poate obţine un loc. Cred că îi e frică să mă mai privească în ochi. Dar ce, ochii mei topesc aurul? Şi dacă l-ar topi, nu s-ar evapora… S-a schimbat complet… Nici mâinile nu le mai ţine la vedere. Le ascunde în mânuşi. Până şi părul i-a luat-o razna, nevrând să-i mai apere scalpul.  Nu mai eşti tu, cel care privea în jos doar pentru a veghea bureţelul roşu din părul auriu… Cum vei mai vedea zenitul dintre bolovani? A luat-o pe drumul greşit…”

„Nu mai e ea. Nu mă mai priveşte în ochi. Oare chiar atât de indiferent am ajuns să-i fiu? De ce încă păstrează distanţa de 20 de centimetri între stângul ei şi dreptul meu. Nu e corect! De ce i se pare dreapta tot timpul mai interesantă decât stânga? De ce nu priveşte în stânga? Mi-am înlăturat obstacolele, doar să îi privesc mai bine păru-i auriu, iar ea…crede că doar părul ei imi place… Mă refugiez printre bolovani…”

-Te iubeşte, fată!

“-Du-te dracului tu şi toate proastele tale!”

-Ce zâmbeşti, fată? Ce te-ai înroşit…

-Eh, nu mă iubeşte. El nu ştie să iubească…

“Iar acum le povesteşte lor cât de mult se bucură fără mine lângă ea.”

-B, vino lângă mine! Am rămas fără tovarăş.

-Hm…nu mă simt bine acolo, dar vin.

-De ce nu îţi place? E un loc ca toate locurile.

-Da, dar îl ţineai ocupat pentru altcineva!zice B, privind spre bolovani.

-Sigur, dar nu a ştiut să se bucure de el, răspunde ea, privind spre bolovani.

“Deci de-aia lăsa 20 de centimetri între noi…”

-Mă duc înapoi. Nu mă simt bine aici.

-Te rog, B…Măcar ora asta. Promit să nu fiu plictisitoare.

-Nu pot. Îmi pare rău.

“Poate că B şi-a dat seama. Numai el nu realizează…”

“Ce tristă e fără B. Iar de mine…nu îi pasă!”

-Adu-ţi aminte cât de trist erai când te aflai pe lângă bolovani, iar eu te-am cules, iar acum…te-ai dus printre bolovani. Adu-ţi aminte şi revino pe calea cea dreaptă. (Mă rog, în stânga mea)


Opinia ta este...

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: