Arhivă pentru Decembrie 2010

28
Dec
10

Cele mai frumoase melodii (romanesti) de Craciun

Pentru ca suntem in spiritul sarbatorilor, trebuia sa fac si eu ceva cu privire la acestea. Am „adunat” de pe Youtube cateva melodii ROMANESTI, ca doar suntem romani, de Craciun…

 

1. Alexandra Ungureanu feat. Keo – Cel mai frumos cadou

 

2. 3SE – Mos Craciun

 

3. Andre – Noapte de vis

 

4.Pavel Stratan feat. Cleopatra Stratan – Mos Craciun

 

5. Candy – In noaptea de Craciun

 

6.  N&D – Fara tine de Craciun

 

7. Genius – Mos Craciun

 

8. Akcent – Cel mai frumos cadou

 

9.Mandinga – De Craciun

 

10.Stefan Banica Jr. – Doar o data-i Craciunul

 

SARBATORI FERICITE IN CONTINUARE!

Cu drag, BELLAMIRRA

23
Dec
10

Sindromul TIF

După o săptămână în care cu greu şi-au ascuns adevăratele sentimente, s-au înţeles ca şi cum ar fi fost cei mai buni prieteni, şi-au mai trimis câte un sms…
„Poate că nu e aşa de bine printre bolovani. De când stau printreei, parcă nu mai am viaţă. Iar ea…e pe zi ce trece mai fericită şi mai frumoasă. Nici nu mai verifică dacă printre bolovani există şi o privire care o fixează tot timpul. De ce oare ne-am îndepărtat? Ah, corect: ea nu prea e încântată de prezenţa mea, de-aia. „
„E atât de fericit printre bolovani încât nici măcar nu mă mai priveşte. Şi-a schimbat pentru a două oară tabăra, şi tot printre bolovani există. Cel puţin nu a uitat că doar eu îmi risc viaţa, reputaţia şi pielea pentru el. Dar tot bolovanii îl fac fericit. De ce oare mă evită?”
-Bună! Ce faci?
-Wow! Ai venit! Ce e cu tine azi?
„-Mi-era dor să te văd!”
„-Ce dor mi-era să te văd…”
-Păi…mă plictiseam, nu aveam ce face, trebuie să-i mai văd şi pe profi la moacă…
-Super!
-Şi mi-ai zis că avem lucrare…
-Ah, da.
Amândoi în acelaşi timp.
-Mă duc în spate!
-Stai în stânga?
Amândoi în acelaşi timp, ruşinaţi.
-Rămân!
-Du-te!
-Rămân. Pot?
-Chiar te rog.
După 10 minute în care predomină tăcerea…
-Eşti foarte ciudată.
-Cum?! Eu?! Am trei ochi?!
-Nu…
-Două nasuri?!
-Nu, măi…
-Dar ce-am? Un ochi verde şi unul albastru?!
-Nu. Ai ochii la fel de frumoşi ca ai mei. Iar ai mei sunt splendizi…
-Şi de ce,mă rog, sunt ciudată?
-Pentru că faci toate astea pentru mine. De ce o faci?
-Crezi că nu meriţi?
-De ce tocmai eu?
-Putea fi altul în locul tău.
-Păi şi de ce tocmai eu şi nu altul?
-Pentru că tu chiar meriţi, iar când nu vei mai merita, nu mă voi mai supune riscului.
-Mulţumesc.
-Cu plăcere.
-Dar nu numai pentru ceea ce faci pentru mine, ci şi fiindcă eu sunt cel pentru care îţi rişti viaţa, pielea şi…reputaţia.
-Reputaţia mea de fată rea…nu dispare, orice ar fi.
-De fată bună…la suflet. „Eşti foarte specială, de fapt. Oh, da. Ăsta era cuvântul!”
-Azi avem o lucrare, un test…
-Ştiu.
-Iar mâine suntem liberi.
-Ştiu,măi.
-Dar săptămâna viitoare nu mai avem liber…oficial.
-Ştiu. Mi-ai zis…prin sms. Îţi aminteşti?
-Ah, da…
-E ceva ce nu ştiu?se întreabă el retoric.
-Da. Nu ştii să fii om! Asta nu ştii. Asta îţi scapă! Tu nu-ţi dai seama?strigă ea, după care pleacă.
-Ok…promit că o să vin mai des. A lipsi…nu e omeneşte.
-Nu se refara la asta, fraiere!întervine o colegă.
-Dar? Sindromul PMS?
-Sindromul TIF.
-Hă?
-Te iubeşte, fraiere!
Iar el îşi dă seama de tot. Ea îl place, el o place. El ştie. El ştie tot..de acum.
17
Dec
10

Maestrul si Margareta

 

Izolat în propria mea lume,

Vieţii mele i-am căutat un nume,

Căci mi-am dorit un nume, oarecare!

Şi-a apărut în viaţa mea o floare.

***

M-au inspirat enorm timpurile apuse,

Sărmanul Om, ce-n mod barbar se duse…

Şi-a stins şi steaua, fără să blesteme,

Privind în Sus, pe Tatăl său să-L cheme…

 

Căci Tatăl Său era Cuvânt măreţ

De hegemon tratat doar cu dispreţ.

Nici ceilalţi nu credeau în a Sa putere,

Dar când Omul muri, au început să spere,


Pentru că printre norii negri udaţi de ploicică,

Îl vedeau pe El, pe Fiul, cum la Cer se ridică,

Cum le făcea cu mâna zicându-le „Cu bine…”

Îngenunchind, enoriaşii-n lacrimi spuneau „Credem în Tine!”


În mantia-i cea albă, cu ochii-nchişi, spre soare,

Hegemon stă pe tron, iar capul rău îl doare.

Nici nu văzu minunea, ci simte doar durerea,

Şi vina persuasivă ce-i produse tăcerea.


„Nu ai crezut în Mine, nici în Cuvântul meu,

Nici că al meu Tată e Bunul Dumnezeu.

N-ai crezut nici în tine, stimate hegemon,

Ai ascultat de alţii, şi-ai omorât un Om.


Un Om nevinovat, ce doar bine-ţi făcea,

Cu frică de nimic, tot ce credea, spunea.

Cu indiferenţă ai cântărit tu, hegemon,

La moarte, printr-o glumă, ai condamnat un Om.


Un Om care te iartă, deşi nu te-ai scuzat.

Un om care nu iartă, comite un păcat.

Iar Dumnezeu Tatăl e însăşi Perfecţiunea,

Iar Eu, în al Lui Nume, iert pe toată lumea.”


Cu mâinile la tâmple şi cu privirea-n jos,

Hegemon L-aude, dar nu-L vede pe Hristos.

Să fie conştiinţa? Să fie falsa vreme?

Dar Omul Bun S-a dus, iar seara acum se-aşterne…


Deşi e noapte oarbă, o stea o luminează tare,

Iar hegemon, pe tron, nu pică în visare.

Mai condamnase oameni, „dar ăsta e ciudat!

Eu sunt de vină, Doamne! Sunt Pontius Pilat!”


***

O Margaretă fină, din glastra unei vile

S-a scuturat de rouă şi a venit la mine.

Iubea acea poveste, dar şi trăia prin ea,

Şi mă iubea pe mine…ce mult mă mai iubea…


Dar cu acea poveste a vrut să mă ridice,

Însă, în faţa fricii, nu a avut ce zice…

Căci a nu critica e împotriva firii!

Şi de-aia mulţi nu ştiu motivul omenirii.


Nu din Cer căzu acel blestem letal,

Cin din mintea lumii – că banu-i principal!

Din cauza valutei, toţi şi-au călcat onoarea,

Şi au plătit cu sânge, necunoscând valoarea…


Unii şi-au pierdut mintea, alţii şi-au pierdut viaţa,

Alţii-şi schimbă destinul, iar banii-şi schimbă faţa.

Ce-i doare cel mai groaznic şi-i apasă cel mai tare

E că şi-au dat spiritul pe false hârtioare.


Şi eu mi-am pierdut mintea, dar nu din astă vină,

Ci fiindcă a plecat frumoasa mea regină.

Din cauza durerii, a dorului, a nesiguranţei,

Am leşinat, în frig, la capătul speranţei.


Te-am aşteptat să vii, frumoasă Margaretă,

Zile şi nopţi, în lacrimi, în camera-mi infectă.

Bântuiam ca un zombie prin holul tinereţii,

Şi ai sosit iubito tocmai-n amurgul vieţii.


Dar nu mă plâng, regină, că te-ai întins târziu,

Ştiu că mă iubeai şi-atunci când eram viu.

Şi ştiu că ţi-ai dat anii, sufletul, viaţa, toate

Doar pentru a fi împreună o eternitate.


Eu n-aş fi făcut asta, îţi jur pe ce-am mai sfânt,

Nu aş fi săpat groapa propriului meu mormânt…

Nu m-aş fi aruncat cu elan în faţa morţii,

Dar tu, prea slabă, Margot, picaşi în plasa sorţii.


Eu sunt, poate, prea laş sau neîncrezător,

Tu, Margareta scumpă, crezuşi mult prea uşor.

Şi-n loc către icoană să-ţi faci o rugăciune,

În faţa necuratului făcuşi o plecăciune.


Şi te-ai pierdut cu firea, frumoasa mea regină

Între fiare dure, reci, vechi, pline de rugină.

Dar dincolo de fiare se vede o lumină:

E o căsuţă, a noastră, în a Raiului grădină.

Cer vieţii ceea ce viaţa mi-a refuzat: răbdarea!


Şi ceea ce viu am pierdut, mort am recuperat: onoarea!

De-un singur lucru sunt sigur pe pământ:

Manuscrisele nu ard nicicând!

Şi-atunci când totul se rezumă la doi,

Vei ştii că iubirea trăieşte veşnic în noi…

04
Dec
10

Inca o colega talentata

Pe numele ei Bianca, o alta colega de-a mea se ocupa cu arta numita „quilling”. Si se pricepe foarte tare…

04
Dec
10

Eu sunt

Dupa cum spuneam, am foarte multi prieteni talentati, dar ei nu vor sa recunoasca…
Un alt exemplu ar fi prietenul meu foarte bun, Claudiu Catalin. (El nu scria inainte…)
Eu sunt, un suflet
Poate sunt mit,
Eu sunt ce-am fost,
Poate-am murit.
Sunt o poteca printre strazi,
Poate sunt gard intre ograzi,
Oi fi o frunza de tutun,
Poate ca-s drac
Dar nu va spun
Am fost ce-am fost
Si sunt ce sunt
Un muritor pe-acest pamant
Si tot ce-i rau
As vrea sa fie
O joaca din copilarie
Am fost ce-am fost
Si sunt ce sunt
Un muritor pe-acest pamant
Am tot iubit
Si mai iubesc
Ca pentru asta eu traiesc.
02
Dec
10

Oameni talentaţi şi sufletişti

Cine a zis că nu există artişti? Eh, printre colegii mei am „descoperit” persoane talentate şi foarte modeste. Vreau să împart această bucurie cu voi şi vreau să îi fac pe ăştia mici să aibă încredere în ei înşişi.

1. Fluturaşii Adrianei (ora de mate)

 

2.Fluturaşul Cătălinei (ora de mate)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3. Desenul lui Mădălin

 

 

 

 

 

 

 

 

4.Futuraşii unei colege care nu a vrut să îşi facă numele cunoscut (tot la ora de mate)

 




%d blogeri au apreciat asta: