Arhivă pentru Iunie 2011

18
Iun
11

Glisto şi Lady Vermina

„-Privesc în stânga şi-n dreapta- la fel.
Încerc să prind timpul,  dar zboară şi el.
Nimic nu e static, iar timpul dispare,
Totul se duce, totul moare.
Dar eu, stau plăpând printre ierburi şi flori,
Respir, simt – trăiesc printre mii de culori.
Mii de sunete îmi distrează auzul…”
 Se plânge-ntre ierburi Glisto, confuzul.
„-Şi pe deasupra, sunt mic şi urât!
Glisto e trist şi posomorât.
„-Vierme micuţ, nu fii nătâng!
Eşti un mascul, iar masculii nu plâng.
Lady Vermina te iubeşte pe tine,
Iar Şarpele Vex, ostatică o ţine.”
„-Ce ştii tu, vulture? Noi suntem mici.
Din înălţimi, vezi pân’ aici?
Ce ştii tu despre Vex cel ursuz?”
„-Oh, dragule Glisto, eşti foarte confuz!
Văd totul perfect de sus, de aici.
Şi pe cei mari, şi pe cei mici…
Oh, mergi la Vermina, căci Vex lipseşte!”
Şi  către Vermina, Glisto se grăbeşte.
„-Glisto, ai venit să mă salvezi?
La fix ai ajuns, te rog să mă crezi!
Vex cel ursuz, la vânătoare e dus.
Grăbeşte–te, Glisto, căci mult am mai plâns!”
„-Lady Vermina, de-aş fi ştiut,  
Te-aş fi salvat de mult mai demult.”
Glisto, fără să stea de gânduri, 
O duce pe Lady la el, printre ierburi
Şi flori,
Între mii de culori.
Totul se transformă-n apă şi foc,
Iar timpul lor se opreşte în loc…

 

12
Iun
11

Educaţi şi needucaţi

Se tot vorbeşte la televizor despre numărul de orfani ai României, cum că ar fi în creştere. Într-un fel sau altul, probabil se atrage atenţia femeilor, precum şi a bărbaţilor care au sau urmează să aibă copii să nu ăi părăsească pentru că orfelinatele româneşti sunt deja pline. Dar, motivele invocate ar fi că săracii copii orfani vor creşte fără o mamă şi fără un tată, nu se vor bucura de aceeşi atenţie, nu se vor dezvolta suficient…

Ei bine, sunt foarte mulţi copii care nu sunt orfani, dar ar duce-o mai bine dacă ar fi fost.Aceşti copii se împart în mai multe categorii:

1.Copiii maltrataţi de părinţi care duc o viaţă plină de lipsuri mentale, viaţă cu care se obişnuiesc în timp, lucru ce-i vor afecta toată viaţa.

2.Copiii lăsaţi de capul lor care cred că totul li se cuvine, că ei sunt centrul Universului, că pot spune şi pot face tot ceea ce vor ei. Aceşti copii răsfăţaţi pot afecta populaţia ţării mai târziu. Să dă un exemplu, la întâmplare de o persoană de…20 de ani, crescută în ritmul acesta. Hai să zicem că e…fată! Cunosc astfel de exemplu care mi-a făcut un rău. Acum…sunt două justificări: ori era atât de proastă şi nu-şi dădea seama, rezultat al proastei creşteri, ori a fost un rău intenţionat…Aşa că, DOMNIŞOARELE astea, ori să-şi pună ceva la gură, ori să-şi pună ceva în gură.

În concluzie, doream să fac cunoscut faptul că unii copii orfani devin mai OAMENI decât alţii cu cel puţin un părinte acasă. Dar, vorba lui Caragiale: „Avem şi noi proştii/proastele noastre!” (cu dedicaţie pentru UNA care nu prea se simte)

05
Iun
11

De noi

E incredibi cum un gând

Te prinde plângând

În  vestiarul tăcerii…

 

Ochi care au încetat să se privească,

Guri ce-au reuşit să nu-şi vorbească,

De frica plăcerii…

 

E incredibil cum au trecut

anii, tâmpiţii!

Peste noi, îndrăgostiţii…

De dragul plecării…

 

Dacă azi ne-am privi,

Iar mâine-am muri,

Oare…ar mai fi la fel?




%d blogeri au apreciat asta: