Archive for the 'Cuvinte straine' Category

12
iun.
11

Educaţi şi needucaţi

Se tot vorbeşte la televizor despre numărul de orfani ai României, cum că ar fi în creştere. Într-un fel sau altul, probabil se atrage atenţia femeilor, precum şi a bărbaţilor care au sau urmează să aibă copii să nu ăi părăsească pentru că orfelinatele româneşti sunt deja pline. Dar, motivele invocate ar fi că săracii copii orfani vor creşte fără o mamă şi fără un tată, nu se vor bucura de aceeşi atenţie, nu se vor dezvolta suficient…

Ei bine, sunt foarte mulţi copii care nu sunt orfani, dar ar duce-o mai bine dacă ar fi fost.Aceşti copii se împart în mai multe categorii:

1.Copiii maltrataţi de părinţi care duc o viaţă plină de lipsuri mentale, viaţă cu care se obişnuiesc în timp, lucru ce-i vor afecta toată viaţa.

2.Copiii lăsaţi de capul lor care cred că totul li se cuvine, că ei sunt centrul Universului, că pot spune şi pot face tot ceea ce vor ei. Aceşti copii răsfăţaţi pot afecta populaţia ţării mai târziu. Să dă un exemplu, la întâmplare de o persoană de…20 de ani, crescută în ritmul acesta. Hai să zicem că e…fată! Cunosc astfel de exemplu care mi-a făcut un rău. Acum…sunt două justificări: ori era atât de proastă şi nu-şi dădea seama, rezultat al proastei creşteri, ori a fost un rău intenţionat…Aşa că, DOMNIŞOARELE astea, ori să-şi pună ceva la gură, ori să-şi pună ceva în gură.

În concluzie, doream să fac cunoscut faptul că unii copii orfani devin mai OAMENI decât alţii cu cel puţin un părinte acasă. Dar, vorba lui Caragiale: „Avem şi noi proştii/proastele noastre!” (cu dedicaţie pentru UNA care nu prea se simte)

26
ian.
11

Discutii in metrou

Primul an…primul semestru…prima sesiune…primul examen. Emoţii – zero!

Cam aşa aş putea descrie ziua de ianuarie. În drum spre casă, în metrou, oameni de toate culorile. Şi aici mă refer la fotbal.

Doi bărbaţi trecuţi de 50 de ani discutau aprins despre fotbal, despre “veniri” şi “plecări”, Dinamo, Steaua… Dar principalul lor subiect era “de cine a scăpat Dinamo”. Ei bine, un fragment din ceea ce am apucat să aud:

-Ai văzut, bă? Până la urmă Dinamo s-a descotorisit de băbăciuni.

-Da,mă, dar a mai rămas cu unul.

-Dănciulescu. Da’ nu s-a întărit cu nimic. Steaua a făcut acolo un transfer. L-a luat pe ăla de l-a refuzat Dinamo acu’ câţiva ani.

-Da, bă, îl ştiu. Fundaşu’  ăla. Cum dreacu’ îl cheamă?

Amândoi se gândeau.

-Tânăru’ ăla de-a jucat la Dinamo 2. Ptiu, îmi stă pe limbă…

-Cardoş, mă.

-Aşa mă, Vardoş.

-Da’ nu e Vardoş, e Cardoş. Dă-l că ăla joacă, nu glumă.

-Eh, ia bani Becali şi p’ăsta. Joacă un an – doi şi…

Mai departe nu am asistat. Trebuia să cobor. M-a iritat rău de tot pentru că:

  1. Oricât de imparţial ai fi, nu ai cum să zici că Gardoş a jucat la Dinamo!

  2. Dănciulescu e mai tânăr decât ambii, iar dacă s-au referit la vârsta pentru fotbal, puteau spune lejer “veteran”.

  3. Mi-am amintit de bancul cu 2 blonde:

–Fată, cum se zice: Iran sau Irak?

– La ce, fată?

Era de fapt GARDOŞ, nu Vardoş sau Cardoş.

În fine, dacă i-am corecta pe toţi…

25
sept.
10

11 reguli

Pentru că mai nimeni nu ţine cont de cele 10 sau 9 porunci, s-a ajuns la concluzia că este nevoie de alte porunci ce trebuie sau nu respectate:

  1. Să nu-ţi minţi amanta.
  2. Să nu furi cu întrerupere.
  3. Să nu ucizi visele/visurile tale de a deveni cineva peste noapte.
  4. Să nu prea-curveşti (decât când nu e soţul/soţia acasă).
  5. Să nu plângi.
  6. Să nu-ţi uiţi prietenii (şi nici duşmanii sau trădările).
  7. Să nu arunci cu roşii sau portocale în cei care te irită (pietrele sunt mai utile).
  8. Să nu-ţi ameninţi copiii niciodată (s-ar putea să nu-i mai vezi vreodată).
  9. Să nu citeşti cele 8 enunţuri de mai sus, altfel, rişti să te înşele amanta sau să te apuce râsul din senin.
  10. Prea târziu.
  11. Doar enunţul 6 vi-l recomand. Celelalte sunt puse pentru a creea umorul.

02
iul.
10

Neologismul „Cocalar”

Mi-a fost dat să văd, într-o zi specială, păşind din autobuzul 323 pe pământ (că în aer nu aveam cum), un tip ce mi-a produs un şoc moral.Cuvintele mele, spuse în gând, au fost: „Wow! Jeez! Dar e pe bune. Chiar există…” Nu era niciun Făt-Frumos, vreau să vă zic! Din contră, era unul mai ciudat decât Spânul. Dar nu era roşcat (deloc). Ba chiar era brunet, deşi era tuns aproape „zero”! Bărbierit, ce e drept (cu brişca, barda, nu ştiu, dar bănuiesc), dar cu ochelarii la ochi. Şi nu erau de vedere, ci de soare. Dar afară era foarte înnorat. Şi chiar plouase. Întrebaţi-l pe Alex! De vestimentaţia lui…nu mă pot plânge. Deloc! Purta un tricou original, adus din Spania 100%. După ce mi-am dat seama că e adus din Spania? Păi nu oricine are tricou inscripţionat „ DE PUTA MADRE”. E perfect aşa! Vocabularul limbii române se îmbogăţeşte pe zi ce trece. „Mişto”, nu? Şi cum altfel nu se putea, 69 era imprimat pe tricoul lui.

Nu se mai zice TELEFON, ci se zice TELEFO’! Dar nu mai contează! Până la urmă, tot cu „Ce faci, fă iubito?” începe el descuţia, fie la TELEFON sau TELEFO’.

Nu ştiu ce i-a răspuns individa, dar următoare lui replică a fost „Şi frac-tu ştie? Să moară mă-ta?” urmată, evident, de un răs de afumat la cadelniţă. În continuare, replici „creştine”, jigniri la adresa fetei, mamei fetei…Oh, şi nu am fost vreo ascultătoare sau crainică a Radio Şanţ, dar dacă el zbiera în receptor, cu ce sunt urechile mele de vină?

După ce i-a închis tipei cu celebrul „Hai te pup, dă-te-n sânge”, a urmat o serie de plescăituri de „ciungă de la MEGA IMAGE”. Să nu mai spun că a început să asculte la SON TELEFO’ menele, sincer nu ştiu ale cui. Asta pentru că îngâna sau încerca să îngâne o voce firavă de cioară în timpul schimbării vitezei. „Vreţi nebunia lu’ Salaaaaaaaaaaaaam? Că şi Nebunia vrea salamu’ vostruuuuuu!” …

Cu asta, mi-a închis ochii. M-am urcat în maxi taxi, că abia după o oră ajunsese în staţie şi am zis: Doamne…ce înseamnă să nu fim rasişti…
01
iun.
10

„EROII” – Un nou sens

“EROII nu mor niciodată!” – Serios?Nu  ştiu cine anume a zis asta, dar…amintesc faptul că EROU înseamnă OSTAŞ CĂZUT PE CÂMPUL DE LUPTĂ, adică fără viaţă. Altfel, nu s-ar mai numi EROU!

Acest termen a ajuns să fie destul de utilizat în numeroase situaţii “excepţionale” fără precedent. Bineînţeles, a ajuns şi în fotbal. Acum, ce treabă au realii EROI cu nişte “sportivi” sau “fotbalişti”, nu ştiu. Iar cum tot ce afirmi trebuie justificat (nu ca la piaţă), o să vin cu mai multe argumente.

Gândind în ordinea crescătoare a evenimentelor, prima justificare este „marele EROU de la Sevilla” Helmuth Duckadam (adevărul e că este foarte mare – 1,75 cm si 51 de ani în prezent). De ce EROU? A murit pentru cineva anume? S-a luptat cu turcii sau cu nemţii? Ah, “a apărat” nişte penalty-uri executate în mod fraudulos de nişte alţi “fotbalişti”. Am înţeles. Ah, a mai jucat şi la echipa secretarul de stat? Am înţeles iar. S-a mai auzit de acest mare EROU mai târziu? Nu? De ce, dacă a fost un maaaaree EROU? Şi acum, cireaşa de pe tort: câte meciuri are acest MARE EROU la Naţională şi câte au unii ca Lobonţ, Dumitru Moraru, Silviu Lung, Bogdan Stelea, Florin Prunea şi chiar Costel Câmpeanu? În orice caz, ultimii menţionaţi au făcut mult mai multe decât “EROUL”. Şi pe ei cine îi cunoaşte? Vă spun eu: adevăraţii oameni pregătiţi şi cunoscători de fotbal (nu de istorie).

Un alt argument – Liberec –Dinamo Bucureşti. Deşi sunt dinamovistă, nu înţeleg cum au putut unii jurnalişti, maeştrii în istorie şi probabil şi în fotbal (cel puţin aşa reiese din diploma lor de absolvenţi ai facultăţii de jurnalistică/jurnalism sportiv) să spună că, după meciul de la Liberec, Dinamovişii sunt nişte EROII pentru că au reuşit să îi elimine pe cei care i-au învins la Bucureşti cu 3-0, dinamoviştii au întors rezultatul şi au şi învins la penalty-uri, asemănându-l pe Florin Matache cu … EROUL de la Sevilla. Doamne, în afara faptului că ambii sunt portari şi bărbaţi, nu seamănă deloc! Cel puţin de Matache se mai aude că face meciuri mari faţă de EROUL cu un singur meci! Revin la Dinamo şi la jurnaliştii cu gura mare şi atât. Da, a reuşit Dinamo să se califice, dar nu a murit nimeni pe teren! Din fericire…(sau poate aşa se explică lipsa de puncte a lui Dinamo în sezonul ce tocmai a fost recucerit de provincieri, unde probabil din Dinamo de la Liberec au rămas doar fantomele – fotbaliştii de atunci devenind EROI, jucând doar fantomele din ei). Şi cum nici despre fantome nu e clar că ar exista, atunci apare din nou un maaaare semn de întrebare. Nu de alta, dar şi mie îmi place să creez cuvinte. Numai că pe mine nu mă ia în seamă nici dracu. (Dracu o exista?)

În concluzie, vocabularul limbii române începe să se diversifice din ce în ce mai tare. (Un prieten s-a mirat când i-am spus că există verbul “a opina” şi că se şi conjugă la toate persoanele). Deci, poate că sunt şi eu o “(H)EROINĂ” şi nu mi-am dat seama. Până la urmă, să mă anunţaţi şi pe mine dacă se mai schimbă vreun sens al vreunui cuvânt din vocabularul nostru de toate zilele.


06
feb.
10

Din seria “Cuvinte straine”

2. „Happyend” – dupa o lunga prefacatorie?


La doi ani si putin incepeam sa asimilez cuvintele romanesti cu cele spaniole. Prima mea legatura cu limba spaniola a fost „Kassandra”, o telenovela urmata,inevitabil, de alte telenovele. Asa mi-au intrat „in sange”; dar nu am rupt legatura cu realitatea, ci din contra…am ajuns astfel sa o cunosc mai bine, mai usor.
Faptul ca am ajuns sa o cunosc mai usor, mai bine, nu m-a facut sa ma simt mai bine. Din contra! Se spune ca daca stii si intelegi sau cunosti un lucru, o definitie, poti sa te descurci mai usor , poti deveni stapan pe situatie. Dar, din perspectiva proprie, pot afirma ca din moment ce am ajuns sa cunosc ceva, sa stiu foarte bine, am ajuns sa ma tem de acel lucru. De ce? Pai…pentru ca eu intotdeauna pun binele inainte, dar binele nu rezista decat cateva clipe. Este inlocuit imediat de rau. Si tocmai, daca sunt stapana pe situatie, situatia ma poate trada in orice clipa, indiferent de cat de bine o conduc.
Telenovelele, filmele in general, indiferent de genul lor, se bazeaza, in primul rand, pe relatii. Intre toate personajele trebuie sa existe o legatura. Cei care sunt soti trebuie sa se prefaca a se iubi, cei care sunt frati trebuie sa tina unul la celalalt, la fel cei care sunt prieteni – sunt nevoiti sa simuleze amicitia: toti se prefac ca se inteleg foarte bine, ca totul e perfect.
Ma uitam intr-o zi la un meci de fotbal si am observat cat de bine juca o echipa, cat de inchegata era, cata coordonare putea sa existe intre fotbalistii acelei echipe si, cat de opusa ii era cealalta echipa…Atunci mi-am dat seama ca prima echipa era formata din prieteni, iar a doua echipa din colegi. Atunci am diferentiat prietenia de colegialitate. Si nu numai in fotbal, ci si in handbal, basket, tenis la dublu sau alte sporturi de echipa.
In viata reala, prietenia e un cuvat inert. De ce?Pentru ca doar pare…E ceva de suprafata, e o chestie de imagine, ceva trecator.
Vorbeam de filme! Toate incep neclar, pe parcurs se nasc intrigi, din ce in ce mai multe intrigi, „prietenii” se tradeaza, fac pace, iar protagonistul si protagonista daca nu provin din medii sociale diferite, au familiile impotriva relatiei lor. In tot filmul cei doi sunt cuplati sau chiar casatoriti cu alte personaje, lucru ce alimenteaza dragostea protagonistilor , abia se vad, daca se vad, si cand se vad, o fac pe ascuns. Se vad de doua-trei ori si se iubesc enorm, nu mai pot trai unul fara altul, iar daca totusi pot trai, traiesc in mare chin.
Desi vorbitorii de limba spaniola le numesc „novelas”, iar noi, romanii, la traducem „telenovele”, dar cu nuanta de „nuvele”, aceste productii latine nu sunt decat niste adaptari serioase ale basmelor germanice, cu „happy-end”. Dar… de ce „happy-end” si nu „expected-end” sau „deserved-end”? Caci finalul nu este unul fericit pentru toti, ci doar pentru cei doi care abia daca se cunosc si pentru cei care le raman „apropiati” pana la finalul „novelei” sau persoane care abia le cunosc aproape de sfarsit. Pentru altii e deja un „sad-end” deoarece totul se termina pe sufletul lor: sfarsesc exact cum merita- la inchisoare, platind cu moartea sau intr-un sanatoriu; acestia din urma au un „happy-begining”, nu un „happy-end”.
In concluzie, afirm ca se face abuz de modernizare, de cuvintele imprumutate (gresit uneori)…Nu mai catalogati telenovelele drept ” de prost gust”, ci faceti o diferenta intre real si prefacatorie… Un „happy-end”. Dupa ce? Dupa o lunga prefacatorie?



Bookmark and Share

octombrie 2021
L M M J V S D
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

%d blogeri au apreciat: