Archive for the 'Fotbal si Sport' Category

24
Mai
12

Dinamo câştigă Cupa!

Printre prietenii mei, singura mea problemă este că sunt dinamovistă, lucru pe care nu-l va schimba nimeni. Chiar dacă se creează manele sau alte tipuri de imnuri pentru echipă, sufletul rămâne intact!

Ieri, 23 mai 2012 s-a întâmplat fericitul eveniment pentru toată suflarea alb-roşie, a 13-a Cupă a României intrând în posesia lui Dinamo.  Dinamo a învins similara rapidistă cu scorul italian de 1-0, golul victoriei dinamoviste fiind marcat de Adrian Scarlatache în minutul 58 pentru care îi mulţumim din toată inima.

De asemenea le mulţumim următoarelor persoane:

Kristijan NAUMOVSKI, Cristian BĂLGRĂDEAN, Srdjan LUCHIN, Cosmin MOŢI, Dragoş GRIGORE, Adrian SCARLATACHE, Alexandru CURTEAN, Laurenţiu RUS, Djakaradja KONE, Marius ALEXE, Marius NICULAE, Ionel DĂNCIULESCU, Cristi PULHAC,  Cătălin MUNTEANU, Iulian TAMEŞ, Sorin STRĂTILĂ, George ŢUCUDEAN, Nicolae MUŞAT şi întregului lot dinamovist, în special Domnului Dario BONETTI!

 

PS: Cineva trebuia să îi mulţumească şi DOMNULUI CORNEL DINU! Mulţumim Mister!

Anunțuri
21
Aug
11

Stalin era dinamovist!

Căutând ceva funny, am dat peste ceva more than funny… Căutând un videoclip sau vreo melodie cu Dinamo, am dat peste…asta 

 

Stalin era Dinamovist!

29
Ian
11

Cei mai buni

Probabil nu v-aţi pus vreodată întrebarea: „Cine a fost cel mai bun străin din Liga 1/Divizia A all-time?”, de unde, nici răspunsuri nu v-aţi dat sau nu vi s-au oferit.

Mulţi aţi fi tentaţi să spuneţi că străinii nu prea s-au făcut remarcaţi în campionatul intern, că România e un campionat nu slab,ci doar un pic de neluat în seamă de „Granzii Europei”. Ei bine, vă înşelaţi! Sunt mulţi străini care ne-au călcat pragul cu mândrie şi chiar „au dat totul pe teren”.  Şi nu mă refer la aşa-zişii „fotbalişti” care au tratat campionatul nostru ca pe o rampă de lansare.

În opinia mea, cel mai bun străin all-time din România (fotbal) este/ a fost albanezul Sulejman Demollari. Şi nu o spun doar eu, ci o spune şi statistica: a evoluat în 45 de meciuri pentru echipa naţională de fotbal a Albaniei, fiind al unsprezecelea ca număr de apariţii în istoria echipei. Are în palmares două eventuri cu Dinamo Tirana şi un titlu cu Dinamo Bucureşti. Din 1991 până în 1995 a evoluat la Dinamo Bucureşti, pentru care a punctat 100 de meciuri şi a marcat 36 de goluri.

Tu ce părere ai?


23
Iun
10

Un alt fragment din romanul meu

Prin clasa a 11-a, la ora de mate, în loc să fiu „antenă” la oră, la ceea ce ne zice profu’ (mie îmi zicea Niculescu), uitaţi cu ce mă ocupam eu…Încercam să înţeleg fotbalul încă de când era o idee. Şi am reuşit. Aveam o carte din care citeam la toate orele de mate despre fotbal. Acum am două cărţi. Din păcate, nu mai am treabă cu matematica. Sau din fericire. În fine, iete cu ce am ieşit eu din liceu….

„-Fotbalul-iată o disciplină sportivă(mai mult decât probabil) cea mai răspândită arie de dezvoltare în lume,dacă ţinem seama că în aproape toate ţările se desfăşoară un campionat naţional,dacă adaugăm că există un “campionat al mărilor”,la care participă echipajele vapoarelor care brăzdează zi de zi mările şi oceanele lumii,ca şi un campionat la Antarctidei,participanţii fiind membri ai expediţiilor internaţionale care dezleagă enigmele Continentului alb;dacă ne mai gândim că primul vizitator al lunii,americanul Neil Amstrong,nu găseao altă comparaţie a zonei în care să aselenizase, la 20 iulie 1969,decât aceea cu un teren de fotbal.

-Frumos.Continuă.

-Folosind o butadă,Sir Stanley Rous afirmă,cu ani în urmă când a fost oaspetele ţării noastre,că fiecare ţară,după ce îşi cucereşte independenţa, solicită primirea îi O.N.U. şi imediat după aceea devine şi membră a FIFA!
-Federaţia Internaţională de Fotbal.

-Da.Butada fostului preşedinte al Federaţiei Internaţionale nu este lipsită de adevăr:dacă O.N.U. nu are acum 159 de ţări membre,FIFA are doar cu nouă mai puţin!Şi cifra este în continuă creştere,după cum doveseşte şi numărul participantelor la campionatele mondiale.Astfel,dacă la prima ediţie,aceea din 1930,de la Montevideo,nu au fost decât 13 echipe,pentru Cupa Lumii din 1986, din Mexic,s-au înscris 123!A crescut,paralel,şi numărul formaţiilor admise să ia parte la turneele finale,în acest fel FIFA fiind în pas nu numai cu crescânda popularitate a soccerului,ci şi cu progresul lui tehnic în ţări care până de curând nu arătau veleităţi în acest sport.Şi nu mai este,credem, nevoie să reamintim de extraordinarel reuşite ale unor echipe “nerecunoscute”,aşa cum a fost aceea a R.P.D.Coreene al CM din Anglia,1966, de calificarea reprezentativelor statelor Haiti şi Zair la CM din R.F.Germania,1974,alături de Brazilia,de pildă,sau de neaşteptatele reuşite ale Kuwaitului,Camerunului şi Algeriei care au răsturnat ierarhii şi tradiţii de multă vreme înscăunate în fotbalul mondial.

Vorbind despre popularitate,să amintim şi de cei peste 1,4 milioane de spectatori pe care i-a avut turneul olimpic de fotbal de la Los Angeles,deci în SUA, unde –cel puţin până la această competiţie- se afirma că “fotbalul european”,soccerul,cum este denumit acest sport în acea parte a lumii pentru a se deosebi de “fotbalul american”,este mai puţin cumoscut.Ori,media de spectatori la turneul olimpic din 1984 este de aproape 44000,mai mare decâ la Cupa Lumii din Spania din 1982 şi la turneul final al Campionatul European din Franţa 1984.

Întotdeauna fotbalul nostru s-a bucurat de sprijinul larg al maselor.Excepţionalele condiţii asigurate de conducerea partidului şi statului mişcării sportive din ţara noastră au dus,paralel cu amplificarea activităţii fotbalistice-peste 5000 de echipe iau parte anual numai la Cupa României, întrecere care se desfăşoară sub stindardul marii competiţii de masă, “Daciada”-, la creşterea nivelului valoric al fotbalului demonstrată, printre altele,de prezenţa echipei naţionale la Cupa Lumii din Mexic,1970 şi la turneul final al Campionatul European din 1984,din Franţa;medalia de bronz cucerită la CM de juniori din Australia din 1981;cucerirea Cupei balcanice în 1980; calificarea echipelor Dinamo Bucureşti şi Universitatea Craiova în semifinalele CCE şi ale Cupei UEFA,câştigarea celor două titluri de golgheter al Europei de Dudu Georgescu din 1975 şi 1977, apoi alte două titluri căştigate de Radion Cămătaru în 1987,respectiv Dorin Mateuţ în 1989,ca şi de neîncetata creştere a numărului de spectatori.

-Toate aceste mari succese se înscriu în perimetrul de timp de după cel de-al 19-lea Congres al partidului,perioada cea mai fertilă a istoriei noastre,cea mai bogată în realizări.Uite măi că are şi fotbalul ceva în comun cu istoria!zice profesorul mirat.

-Evident că, în acest context,fotbalului îi revin obligaţii majore atât în domeniul activităţii de masă,cât şi în acela al performanţei,prioritară fiind reprezentarea pe plan internaţional.În cadrul acestui efort general, al luptei pentru o nouă calificare în fotbalul nostru,lucrarea de faţă îşi propune să aducă un modest aport la stimularea energiilor careatoare care să asigure împlinirea unui astfel de dzinerat.Dar,în ciuda unei audienţe la public deosebit de mare, a numărului de echipe de echipe şi de jucători în continuă creştere, a interesului manifestat pentru fotbal,pe care ecranul magic al televiziunii l-a adus în casa fiecăruia, în literatura sportivă românească, în pofida unor încercări meritorii,nu lipsite de reuşite,se simte absenţa unei lucrări de anvergură pe care să o prezinte în totalitate FENOMENUL FOTBALISTIC ROMÂNESC.O lucrare, cu conţinut enciclopedic,care să ajute publicul larg al stadioanelor noastre să înţeleagă,să cunoască mai bine această ramură de sport,începând cu istoria fotbalului în ţara noastră,care se mândreşte cu una dintre cele mai vechi federaţii din Europa,înfiinţată în 1909, sub denumirea de “Asociaţiunea cluburilor de fotbal”, şi cu faptul că România a fost prima ţară din lume care s-a înscris în primul campionat mondial de fotbal,acela din 1930.

-Într-adevăr lucruri pe care nu le-am ştiut niciodată.Lucruri serioase dar neluate în seamă de unii…adaugă profesorul la spusele elevei.

-Din păcate,sursele documentare cunoscute azi sunt destul de limitate în ceea ce priveşte ţara noastă.Există o istorie a fotbalului timişorean şi oarecum a celui din Arad,dar lipseşte una a fotbalului din Bucureşti,din Braşov, din Ploieşti, Cluj-Napoca, Oradea,Tg Mureş,Iaşi,Constanţa,Hunedoara…etc.

Tocmai de aceea,autorii volumului din care s-a inspirat tatăl meu şi mi-a povestit şi mie acum vreo 11-12 ani,nu mai ştiu…

-Aveai 4-5 ani?!se miră Eduard.

-Da.Ziceam că acei autori, stăruindu-se să umple lacunele existente,să înlăture afirmaţiile “după ureche”,au căutat să prezinte faptele,aşa cum au fost ele,au încercat,pe cât de posibil, să ajungă la sursa evenimentului relatat, să prezinte realitatea.

-Care e destul de…neimaginată!adaugă profesorul.

-Sigur,nu este deloc exclus ca,până şi în asemenea condiţii,să se mai fi strecurat unele erori,să fie sesizate omisiuni, sper că nesemnificative.Însă consider aceată lucrare,dedicată fotbalului românesc,drept un început pe drumul certitudinilor, o bază pentru o viitoare istorie a fotbalului,cât mai completă şi mai ales cât mai reală.”

23
Iun
10

Fragment din „Două drumuri, o singură iubire – dragostea e un păcat”

by myself

„-Bine,băieţi.Deci mâine facem testul Cooper…

-Ce?!întreabă toţi miraţi.

Vai!Nu pot să cred!Chiar nu ştie nimeni ce este testul Cooper?!Vino Mister şi explică-le!

-Tinerilor,testul Cooper este o probă de verificare,iniţial a rezistenţei fizice, purtând numele aceluia care a imaginat-o  şi a pus-o în practică,folosită drept criteriu de admitere pentru piloţii şi astronauţii americani.

-Mister,ne învăţaţi să zburăm?întreabă Cosmin râzând.

-Nu,stimate efeb.Vreau doar să vă mobilizaţi şi să treceţi peste orice hop.Pezentat de autorul său,colonelul Keneth Cooper de la Houston,la Simpozionul internaţional de la Fontainebleau, în 1968 şi transferat apoi în sfera fotbalului de performanţă,testul Cooper a fost pentru prima dată aplicat cu bune rezultate de echipa reprezentativă a Braziliei, în 1969,pe o pistă de atletism din incinta celebrului stadion Maracana,sub supravegherea preparatorului fizic Chirol şi a specialistului acestei probe,Claudio Coutinho.

-Dar noi suntem prea tineri.Nu am mai auzit de acest test Cooper.Pentru unii dintre noi e o noutate.Avem în jur de 20-21 de ani…unii chiar şi mai mici…Nu prea am citit teorie.Dar continuaţi.Precum ştiţi,suntem dornici de ceva nou, de performanţă. Şi dacă nu un leu ca dumneavoastră,cine ne-ar putea pregăti?îl întrerupe Cristinel.

-Şi cam în ce constă?întreabă Adrian.

-Destinat a evalua aşa-numita “endurance”-adică rezistenţa de durată a eforturilor medii-testul Cooper constă,de fapt, într-o alergare de 12 minute la sfârşitul cărora se înregistrează distanţele parcurse de fiecare jucător în parte, acordându-se calificative după următoarele criterii:până la 1600 m parcurşi=foarte slab;1600-2000 m=slab;2000-2400 m=acceptabil;2400-2800 m=bine;peste 2800 m=foarte bine.Distanţa parcursă în 12 minute furnizează un indice de aptitudine fizică,al fiecărui fotbalist,care se corelează cu consumul maxim de oxigen.

-Păi alergări de-astea făceam şi înainte.Numai că nu ne-aţi evaluat.Adică nu ne-aţi dat calificative!intervine Gabriel.

-Prin antrenament metodic se tinde a se ajunge ca fiecare jucător din cadrul unei echipe să parcurgă o distanţă cât mai mare,pentru a fi capabil de eforturi de intensitate medie pe termen lung.

-Deci aşa aţi făcut selecţia?Aşa aţi hotărât cine rămâne şi cine pleacă?întreabă Cosmin.

-Exact.Cei care urmează să plece sunt mai mari ca vârstă decât voi.Capacităţile lor fizice au fost dezvoltate suficient iar dorinţele lor,ca ale tuturor sunt performanţa şi bineînţeles speranţa de a juca “afară”.

-La noi în ţară cum a apărut acest test?Această probă?întreabă Liviu.

-În ţara noastră testul Cooper a fost introdus după Campionatul Mondial din Mexic, în 1971,primăvara. În 1975,sub denumirea de “testul celor 12 minute”,în esenţă un test de rezistenţă aerobă,a devenit o metodă de apreciere parţială a potenţialului fizic al jucătorilor un parametru minimal de stabilire a capacităţii de efort aerobe,un test de voinţă-reflectând hotărârea subiectului de a depăşi momentul “punctului mort” care apare la 2000-2800m- şi în ultimul timp un mijloc de îmbunătăţire a pregătirii fizice, în special a rezistenţei generale,folosit cu precădere în perioada pregătitoare de iarnă.Văd că v-aţi cam plictisit…haideţi la muncă!Am terminat cu vorba.

Vreau şi eu să fiu în lot! Îmi plac astfel de explicaţii…Fotbalul teoretic este o pasiune inevitabilă a mea.Fiecare cuvânt are câte o poveste interesantă şi uimitoare în spate.Ne-am născut cu o curiozitate infantilă şi ne ducem cu aceeaşi calitate spre a descoperi celălalt capăt.Popasul dintre cele două drumuri reprezintă inteligenţa sclipitoare a unora şi întunericul intelectulal al altora.Ne-am născut în momente diferite,murim în momente diferite.Am plecat toţi din acelaşi loc şi ajungem în aceeaşi destinaţie.Din păcate ne aflăm într-o situaţie lamentabilă.Bunul simţ şi onoarea nu le mai găsim prea repede în acest popor supraîncărcat cu sânge straniu,idiomuri variate şi mentalitate înspăimântătoare.”

19
Iun
10

Cealaltă faţă a fotbalului

Primul gând cu care am păşit în liceu a fost “fotbal”. Nu ştiu ce legatură poate avea Şincaiul cu fotbalul, dar ăsta a fost primul meu gând de “prospătură” şincaistă. Adevărul e că se juca fotbal pe atunci. Acum…nu ştiu. Poate  bambilici, vorba lui Adi Mihalcea.

Dar ce vorbesc eu de fotbalul românesc, în timp ce în Liga I din România sunt din ce în ce mai mulţi străini? După cum spunea şi Ioan Sdrobis, UN OM CARE A JUCAT FOTBAL ŞI A ANTRENAT ECHIPE ROMÂNEŞTI, “anul acesta a luat campionatul o echipă în care se vorbeşte în italiană, spaniolă, portugheză, maghiară, numai română nu, iar dacă se vorbeşte în română, se face cu multe regionalisme!” Această declaraţie nu am luat-o de pe net, nu. Pur şi simplu am ascultat la RADIO ROMÂNIA, un radio care încă difuzează! Evident, o declaraţie a domnului Sdrobiş. Şi cine nu i-ar da dreptate? (clujenii).

Vă închipuiţi, un jurnaslist în toată regula, un foarte bun cunoscător al limbii române, un om “trecut prin viaţa televiziunii şi a ziaristicii” (nu dau nume), să spună pe post (în direct) “E FOARTE NASOALĂ SITUAŢIA LA NOI ÎN ŢARĂ” (referire făcând la Liga I). Cum să foloseşti cuvântul “nasoală” în calitate de jurnalist? Ai uitat vocabularul limbii române? (deşi atunci când dumnealui a terminat facultatea de jurnalistică nu exista acest cuvânt în DEX).

De asemenea, mă scoate din sărite câte un articol despre cum că noi nu am avea fotbalişti talentaţi. Ba da, avem! Doar că nu îi mai vede nimeni. De exemplu, se preferă un “copil” de la un centru privat, renunţându-se la celebrul ritual de “descoperire” a tinerelor talente. Şi eu am fost la campionate de handbal judeţene, şi nici dracu’ nu a venit să observe. Aşa e şi la fotbal azi. (şi se mai miră unu’ şi altu’ că e situaţia “nasoală”).

Ce să mai vorbim? Fotbalul (sportul) a devenit o afacere. E o albie în care toţi îşi spală hainele în public, iar cei care se ocupă cu arestarea/judecarea celor care comit ilegalităţi, inched ochii de fiecare dată. Atunci, cum sa nu apară “crizele”, extinderea ilegalităţilor, creşterea numărului de infractori şi toate răutăţile?

01
Iun
10

„EROII” – Un nou sens

“EROII nu mor niciodată!” – Serios?Nu  ştiu cine anume a zis asta, dar…amintesc faptul că EROU înseamnă OSTAŞ CĂZUT PE CÂMPUL DE LUPTĂ, adică fără viaţă. Altfel, nu s-ar mai numi EROU!

Acest termen a ajuns să fie destul de utilizat în numeroase situaţii “excepţionale” fără precedent. Bineînţeles, a ajuns şi în fotbal. Acum, ce treabă au realii EROI cu nişte “sportivi” sau “fotbalişti”, nu ştiu. Iar cum tot ce afirmi trebuie justificat (nu ca la piaţă), o să vin cu mai multe argumente.

Gândind în ordinea crescătoare a evenimentelor, prima justificare este „marele EROU de la Sevilla” Helmuth Duckadam (adevărul e că este foarte mare – 1,75 cm si 51 de ani în prezent). De ce EROU? A murit pentru cineva anume? S-a luptat cu turcii sau cu nemţii? Ah, “a apărat” nişte penalty-uri executate în mod fraudulos de nişte alţi “fotbalişti”. Am înţeles. Ah, a mai jucat şi la echipa secretarul de stat? Am înţeles iar. S-a mai auzit de acest mare EROU mai târziu? Nu? De ce, dacă a fost un maaaaree EROU? Şi acum, cireaşa de pe tort: câte meciuri are acest MARE EROU la Naţională şi câte au unii ca Lobonţ, Dumitru Moraru, Silviu Lung, Bogdan Stelea, Florin Prunea şi chiar Costel Câmpeanu? În orice caz, ultimii menţionaţi au făcut mult mai multe decât “EROUL”. Şi pe ei cine îi cunoaşte? Vă spun eu: adevăraţii oameni pregătiţi şi cunoscători de fotbal (nu de istorie).

Un alt argument – Liberec –Dinamo Bucureşti. Deşi sunt dinamovistă, nu înţeleg cum au putut unii jurnalişti, maeştrii în istorie şi probabil şi în fotbal (cel puţin aşa reiese din diploma lor de absolvenţi ai facultăţii de jurnalistică/jurnalism sportiv) să spună că, după meciul de la Liberec, Dinamovişii sunt nişte EROII pentru că au reuşit să îi elimine pe cei care i-au învins la Bucureşti cu 3-0, dinamoviştii au întors rezultatul şi au şi învins la penalty-uri, asemănându-l pe Florin Matache cu … EROUL de la Sevilla. Doamne, în afara faptului că ambii sunt portari şi bărbaţi, nu seamănă deloc! Cel puţin de Matache se mai aude că face meciuri mari faţă de EROUL cu un singur meci! Revin la Dinamo şi la jurnaliştii cu gura mare şi atât. Da, a reuşit Dinamo să se califice, dar nu a murit nimeni pe teren! Din fericire…(sau poate aşa se explică lipsa de puncte a lui Dinamo în sezonul ce tocmai a fost recucerit de provincieri, unde probabil din Dinamo de la Liberec au rămas doar fantomele – fotbaliştii de atunci devenind EROI, jucând doar fantomele din ei). Şi cum nici despre fantome nu e clar că ar exista, atunci apare din nou un maaaare semn de întrebare. Nu de alta, dar şi mie îmi place să creez cuvinte. Numai că pe mine nu mă ia în seamă nici dracu. (Dracu o exista?)

În concluzie, vocabularul limbii române începe să se diversifice din ce în ce mai tare. (Un prieten s-a mirat când i-am spus că există verbul “a opina” şi că se şi conjugă la toate persoanele). Deci, poate că sunt şi eu o “(H)EROINĂ” şi nu mi-am dat seama. Până la urmă, să mă anunţaţi şi pe mine dacă se mai schimbă vreun sens al vreunui cuvânt din vocabularul nostru de toate zilele.





%d blogeri au apreciat asta: