Archive for the 'Poezii' Category

23
Dec
12

‘Neaţa

Nu ştiu câţi mai fac aşa!

Să  caute în cafea

fericire, deşteptare

dup-o noapte de visare…

Fără să-ţi aduci aminte

semne, feţe sau cuvinte,

bei o ceaşcă de cafea…

după care, ai mai bea!

Şi te uiţi nebun la ceas:

Doar o oră a mai rămas!

Te grăbeşti să-ajungi la muncă.

N-a sosit metroul încă…

Şi aştepţi stresat să vină,

nu se vede acea lumină…

Şi nu ai mai aştepta,

şi-ai mai bea încă o cafea…

09
Oct
12

Poezie

Oh, tu dulce poezie,
Ce existi in gandul meu
Si zaci trista pe hartie.
Lasa-ma sa zac si eu!

Tu dai startul vietii noastre
Si ne porti in al tau ritm;
Suntem picaturi albastre
In intregul algoritm.

Tu esti rugaciunea noastra,
A celor fara de stare,
A lumii de mult sihastra
Si pierduta in visare.

 

17
Iun
12

Unde esti oare?

unde esti oare?
te-a rapit vreo floare?
te-a luat vreun val?
cand ai sa vii pe un cal?
unde esti oare?
te-ai cufundat in visare?
ai prins aripi si zbori?
ti-ai gasit prieteni printre nori?
unde? unde esti oare?
printre ierburi inalte, orbitoare?
esti aproape?
esti departe?
……………..

unde esti oare?
in poezia mea sacaitoare?
sub semn de intrebare?
unde esti oare?
…………….

14
Iun
12

Confused

When i was younger
i was stronger
and so keen on lovers
the world was mine
the guys were fine
and everything was brilliant

now i’m so ruined,
so confused
cuz all those things are gone now
and all i’ve got
is a picture in my heart.

 

04
Iun
12

La fel…

nimeni nu aude, totu-i confuz
suntem doar noi…
tremur de emotie, tu esti ursuz
suntem iar goi…
imi spui ca ma iubesti,
ca sunt a ta pentru totdeauna
ca mine nu mai gasesti…
iar eu iti gust din nou minciuna!

e totul frumos, e minunat,
e totul la fel. era de-asteptat…
patul ravasit, ceasca de cafea
ochii confuzi, naivitatea mea
esti la fel de frumos
la fel de mincinos…

03
Iun
12

Eram doi…

Eram doi: pixul şi foaia.

Până a venit ploaia şi a şters tot scrisul, 

iar pixul a rămas fără pastă.

Atunci s-a terminat totul.

01
Noi
11

Un nou început

Am zis cu ceva timp în urmă că nu voi mai scrie…că viaţa mea a intrat în penumbră şi că nimic nu mai merită osteneala…
Azi privesc viaţa cu alţi ochi…(mai buni şi mai luminoşi)…

 
Am căutat stele pe cer,
Dar era în van.
Mă întrebam de ce pier,
Când le căutam.
Era trist…
…şi non-conformist.
Îmi tot puneam mii de întrebări
De ce nu-s stele, căci nu sunt nici nori…
Dar ai venit tu
Şi mi-ai deschis sufletul
Zicând:
„Nu poţi vedea
acum nicio stea
fiindcă stelele nu apar ziua
iar asta e ziua ta…”
îmi zâmbeai şi-mi strecurai printre şoapte:
„Acum nu e noapte, zău!
Dar îţi promit că astă-noapte
Voi fi Luceafărul tău!”
De ce ochii mă dor?
Că nu văd niciun nor…
„Sunt eu,
Soarele tău…”
 
 



%d blogeri au apreciat asta: