‘Neaţa
Poezie
Oh, tu dulce poezie,
Ce existi in gandul meu
Si zaci trista pe hartie.
Lasa-ma sa zac si eu!
Tu dai startul vietii noastre
Si ne porti in al tau ritm;
Suntem picaturi albastre
In intregul algoritm.
Tu esti rugaciunea noastra,
A celor fara de stare,
A lumii de mult sihastra
Si pierduta in visare.
7
TAC-TIC!
Tot ce a trebuit să fac a fost să îmi doresc cu adevărat să se întâmple, să am speranţă şi cred. Nu ştiu de unde şi cum ai reapărut dintr-o dată…Nu înţeleg cum de mi se tot întâmplă lucruri pe care le credeam imposibile! La modul pozitiv…şi totuşi, cum de ai ştiut că îmi doream din toată inima să revii?Cum de te-ai gândit să te întorci tocmai acum, când totul părea pierdut?Nu puteai să mai aştepţi încă CINCI ani? Sau mai mult… Eram doar doi copii, doi liceeni fără minte…iar acum, suntem doi oameni maturi, cu gânduri lăsate să străbată orice frontieră! Oare îţi voi ierta vreodată faptul că mi-ai scos din viaţă două „cele mai bune prietene” şi din piept o inimă, înainte ca ea să bată tac-tic în loc de tic-tac? Offf…Normal că ţi-aş ierta orice, orice…numai să vii la mine şi să îmi zici, ca atunci când eram copii, că sunt cea mai frumoasă fată pe care ai văzut-o vreodată…
Mi-era nespus de dor…Am auzit atâtea vorbe urâte despre tine…Dar tu eşti mai frumos decât acum 5 ani. Pentru asta, îi mulţumesc destinului că mi te-a scos din nou în cale şi i-aş mulţumi şi mai mult dacă mi te-ar aduce din nou în viaţă…pentru că în suflet, în inimă şi în memorie ai fost, eşti şi vei rămâne toată viaţa mea, a ta…toată viaţa.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.